ATÂT DE MULT TE IUBEAM


Poemul acesta este un Colind de suflet și de dragoste cu care plecăm la colindat prin țară și pe la toate colectivitățile de români din lume, dăruindu-le iubirea noastră. Este vorba în acest poem despre Dragostea văzută ca un Suflet imens care crește în lume. Sufletul acesta este Dumnezeu care se dăruiește pe sine clipă de clipă, mereu. Fie ca Domnul să le dăruiască românilor Sărbători fericite,  bucurie în suflet, curaj, dorința de a fi drepți, gândul și pornirea de a-și salva țara și de a se salva și pe ei.  Problema noastră nr 1, dragi români, este SALVAREA POPORULUI ROMÂNI ȘI A ROMÂNIEI PRIN DĂRUIRE ȘI PRIN DRAGOSTE !



ATÂT DE MULT TE IUBEAM

 

 Oh, iubito,

Atât de mult te iubeam

Mâinile mele doreau însetate să te mângâie

Încât au început să crească

Foşnind dulce

Înspre tine

Iar pe trup mi-au crescut

Mii de mâini,

Ca nişte lujeri de crini înfloriţi,

Care se alungeau către tine

Cântând fericite

Ca să te îmbrăţişeze,

Fierbinţi

 

 Ochii mei erau atât de însetaţi

De tine

Încât au început să-mi crească

Mari în cap ca nişte cercuri

Iar pe trup  au început

Să-mi crească mii de

Ochi care se măreau

Ca nişte aştri

Avizi să te privească pe tine

Să te pipăie cu privirea,

Dinspre în afară înspre înlăuntru,

Dinspre înlăuntru înspre afară

Dinspre toate părţile,

Preabine

 

 Şi toată fiinţa mea

Pe nesimţite a devenit un fluviu

Atât de limpede

Că vedeai pietricelele albe şi roşii

Pe fundul lui

Care clipocea atât de dulce

Curgând înspre tine

Să te îmbrăţişeze

 

Că se auzea în univers

Domnul nostru Iisus Christos

Răstignit. Cu crucea

În spate cum vine

 

Postata astăzi 24 decembrie 2016    ȘTEFAN DUMITRESCU