POEME DE DRAGOSTE ȘI DE DOR UN DAR DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIȚILOR DIN TOT SUFLETUL !R

Ștefan Dumitrescu - MIHAI EMINESCU!

„POEME DE DRAGOSTE ȘI DE DOR” SUNT UN DAR FĂCUT ÎNDRĂGOSTIȚILOR DE ZIUA LOR.  ÎN ACESTE POEME  SUNT ELOGIATE ȘI CÂNTATE IUBIREA CURATĂ, IUBIREA DIVINĂ, MELANCOLIA ȘI DORUL CA UN FUM PE ZARE PE CARE ÎL LASĂ ÎN URMA LOR.   CUM DRAGOSTEA VA FI VEȘINCĂ LE URĂM CELOR CARE  SUNT ÎNDĂGOSTIȚI SĂ SE BUCURE VEȘNIC DE  DRAGOSTE, DAR MAI ALES  SĂ NE BUCURĂM TOȚIDE IUBIREA LUI DUMNEZEU ! FIE CA DOMNUL SĂ NE VORBEASCĂ PRIN IUBIREA LUI CARE IZBUCNEȘTE ÎN SUFLETELE NOASTRE !

Ștefan Dumitrescu - MIHAI EMINESCU!

POEME DE DRAGOSTE ȘI DE DOR

                           ELOGIUL 4

Oh, cum trec domnii Mihai Eminescu şi Veronica

              Micle pe  sub munţii înfloriţi

Parcă ar fi mirii lumii parcă

Ar fi cerbii

Cu stele în coarne parcă ar fi corăbii cu

Velele în flăcări

Susţinând bolta lumii

În vremea aceasta în seminţe au loc

Mari baluri

Mireasma albăstrie a esenţei luminează

Odaia pustnicului

Pe suprafaţa conceptelor creşte

Mătasea broaştei ( lumina e

sentimentul soarelui frunza e

sentimentul arborelui

râul e

sentimentul clipocitor al muntelui

moartea

al cui sentiment este ?) în

curând drumurile se vor

transforma în mari conducte

iubirea se vede în fundul lumii ca

un opaiţ

o, cum trec domnii Mihai Eminescu şi

Veronica Micle

Pe sub munţii înfloriţi !

 

 

                   N-AŢI VĂZUT ?

 

n-aţi văzut o formă-ntrebam

ca şi cum ar fi o catapeteasmă în veci

ceva ce lumină amarnic în lume

şi pe lângă care damnat eşti să treci

 

n-aţi văzut întrebam pe lume un gând

într-o piaţă antică unei porţi semănând

unui munte cu piscuri pierdute în nouri

unui vis peste câmpuri unui dor delirând

 

n-aţi văzut un gând asemenea unui

templu pe-un pisc strălucind în apus

la care să mergi să te rogi şi să plângi

ca şi cum din lume ţi-ar fi sufletul dus

 

n-aţi văzut întrebam ceva ca un râs

ca un clopot ce sună undeva într-un crâng

în timp ce eu singur pe-un munte mă duc

printr-o ceaţă eternă şi urlu şi plâng

 

n-aţi văzut întrebam pe-o lume pustie

o corabie anume un fel de nălucă

ce pe zări fără fum fără margini

să ne ducă o dată şi iar să ne ducă

 

să fie o jale pe lume şi-un dor

nici sfârşitul lumii să nu fie aşa

şi pe deal să se vadă printre nouri o clipă

cum se duce-n spre cosmos ca o pasăre ea !

13.02. 2017          ȘTEFAN DUMITRESCU