AMARNICELE POEME DE IUBIRE !

CICLUL DE POEZII ”AMARNICELE POEME DE IUBIRE” CÂNTĂ   ACEA MARE IUBIRE CARE NU SE VA ÎMPLINI NICIODATĂ.  MARILE IUBIRI I-AU INSPIRAT ÎNTOTDEAUNA PE POEȚI ȘI DACĂ AVEM ASTĂZI, DUPĂ MII DE ANI DE CULTURĂ, MAREA POEZIE UNIVERSALĂ, EA SE DATOREAZĂ ACESTOR MARI IUBIRI CARE NU  SE VOR ÎMPLINI NICIODATĂ.  MAREA POEZIE A LUMII  NU S-A NĂSCUT ÎN PALATE LUMINATE, NU A RODIT DIN TRECĂTOARELE ȘI SUPERFICIALELE  STĂRI DE FERICIRE, CI S-A NĂSCUT ȘI A CRESCUT  ASEMENEA UNUI CRIN GIGANTIC ÎNFLORIT DIN ACEASTĂ MARE SUFERINȚĂ TRĂITĂ DE MARII POEȚI. LOR LE DATORĂM MAREA POEZIE A LUMII PENTRU CARE LE MULȚUMIM !

 

 

AMARNICELE POEME DE IUBIRE !

 

     (POEME DE PUS PE MUZICĂ)

 

  RĂSPUNDE, IUBITO, CÂND STRIG !

 

Răspunde iubito când strig

În curând se va face târziu

Și va fi un întuneric pe lume

Că n-o să mai pot niciodată să viu  !

 

 

AMARNICĂ E DRAGOSTEA MEA PENTRU TINE

 

  Întunecat e sufletul tău, iubito

Amarnică e dragostea mea pentru tine

În lumea ailaltă se-aude scârțâind o poartă

Domnul Iisus Christos nu mai vine

 

De ce ești atât de rea și de rece

Sufletul meu e imens ca o zare

Am pentru tine să-ți dăruiesc

Un ocean de iubire un munte o  mare

 

Oamenii sunt tot mai urâți și mai răi

Lumea e din ce în care mai rea și bolnavă

Numai iubirea noastră va putea s-o salveze

Răsărind pe cer strălucitor ca  navă.

 

 

 AŞA TE VOI CĂUTA, IUBITO !

 

Tu eşti ca o poartă monumentală înflorită

prin  care pătrund şi mă

pomenesc în altă poartă

opac orbitoare

prin care intru şi mă

găsesc în altă poartă înflorită,

care ucigător

mă doare

prin care pătrund în altă poartă

profundă

ca o jelanie

şi ca o întrebare

prin care intru în altă poartă

care dă în altă poartă,

strălucitoare

prin care ajung în altă poartă,

 

aşa voi merge către tine

iubito, toată viaţa

mergând prin acest tunel de porţi

arzând ca o lumânare

strigând numele tău

în gura mare.

 

Dar tu eşti şi o inimă, iubito,

imensă înflorită ca un crâng

în care mierlele, privighetorile,

ciocârliile, greierii şi sturzii

cântă și plâng

în care intru  ca într-o catedrală

ajungând înlăuntrul altei inimi

din care pătrund în altă inimă

siderală

pe care o deschid şi mă găsesc

înăuntru altei inimi

prin care mă pomenesc în altă inimă,

monumentală

care dă în altă inimă

prin care ajung

într-o altă inimă

minerală

 

aşa te voi căuta toată viaţa, iubito,

orbitoare

prin nesfârşitul tunel de inimi

ca un orb pipăind

cu mâinile întinse

cântând în gura mare

până la Ind

 

 

 CE SE ÎNTÂMPLĂ IUBITO CU NOI ?

 

 Ce se întâmplă iubito cu noi ?

În sufletul meu e o noapte grea și înaltă

În sufletul tău o e o noapte adâncă

Dumnezeu plânge în hohote în lumea ailaltă

La temelia lumii viermii mănâncă

 

Ce se întâmplă iubito cu noi ?

Oamenii au dispărut demult pe pământ

Nici o corabie nu mai vezi pe mare

În lumea ailaltă nu mai e nici un sfânt

Pe mine toată materia lumii mă doare

 

Ce se întâmplă iubito cu noi ?

În curând va veni noaptea universală

Vom auzi atunci universul huruind

Lumea va rămâne pustie și goală

Și-n mijlocul ei eu în gura mare cântând.

 

 

ATÂTA IUBIRE AVEAM PENTRU TINE

 

 Atâta iubire aveam pentru tine

C-ar fi umplut şi cerul şi pământul

Acum sunt singur în mijlocul istoriei, iubito

Şi-ascult cum urlă-n lumea ailaltă vântul

 

Egoistă şi crudă nu ţi-a păsat

De voi fi eu ori de va fi un altul

Iubirea mea va străluci pe cer

Unind adâncul lumii cu înaltul

 

Deşi mai fericită ai fi fost

De mii de ori dacă erai cu mine

Departe suntem azi unul de altul

Înconjuraţi de nouri de albine

 

Şi chiar de ne vom trece pe pământ

Iubirea mea va străluci pe cer

În miile de ani ce vor veni

În timp ce-n lume va fi trist şi ger !

 

 PUBLICAT ASTĂZI 17 MAI 2017    ȘTEFAN DUMITRESCU