CLEPSIDRA CU POEME DE DRAGOSTE

POEMELE DN CUCUL „CLEPSIDRA CU POEME DE DRAGOSTE” SUNT POEME DE DRAGOSTE ȘI DE SUFLET, INSPIRATE DE DOMNUL, TRECUTE PRIN MAREA ÎNCERCARE A SUFERINȚEI ȘI  MARII IUBIRI. SUNT POEME PROFUNDE , CALDE CARE NE FAC DUPĂ LECTURA LOR SĂ FIM MAI BUNI, MAI PLINI DE IUBIRE ȘI DE DUMNEZEU.  DUPĂ LECTURA ACESTOR POEME SUNTEM MAI OAMENI, ȘI AVEM DEODATĂ REVELAȚIA MARII PROFUNZIMI, A MARII BOGĂȚII ȘI A MARII PUTERI CARE ESTE DRAGOSTEA

 

 

CLEPSIDRA CU POEME DE DRAGOSTE

 

IUBITO, DRAGOSTEA ESTE CA PĂMÂNTUL

 

 Iubito,

dragostea este ca Pământul

este atât de mare

încât ca să o vezi ar trebui să te îndepărtezi de ea

să te înalţi deasupra ta şi

deasupra ei

să ajungi pe Lună

Şi atunci o vei putea vedea învăluită într-o aură

galben verzuie

nebună

nespus de dulce

ca un suflet imens

 

Dar nu vei putea niciodată să te înalţi

deasupra ta şi deasupra ei

să ieşi din sfera ei

de gravitaţie

 

Dacă te culci pe pământ

Şi-ţi desfaci larg braţele

ca şi cum ai lua dragostea în braţe

atunci eşti răstignit pe ea ca şi cum

ai fi Iisus Christos care s-a întors şi şi-a luat crucea în braţe

 

Mergând în iad  cântând în gura mare

cu crucea în braţe.

 

Dacă te culci pe spate cum te-ai culca pe

pământ

şi-ţi desfaci larg braţele

pe faţa ei

cu privirea pierdută în  înaltul cerului

Iisus se mai răstigneşte încă o dată prin tine

 

 Atunci îl vezi pe Dumnezeu

Cum te priveşte blând cu o melancolie  nesfârşită

aşa cum este răstignit pe cer

şi cum vine

 

 Fiind atât de aproape de ea

lipit de ea tot timpul

neputând s-o cuprinzi cu privirea

n-o vei cunoaşte niciodată

 

Numai gravitaţie ei

năucitoare

ne pătrunde dulce

ca nişte raze aurii

Ţipătoare

 

Ea ne hrăneşte

făcând seminţele să încolţească

și spicele de grâu şi tulpinile porumbilor să pornească

înalte înspre Dumnezeu

ne dăruieşte apa fragedă

rece şi înmiresmată

mirosind a fragi

a izvoarelor

care sunt mâinile ei întinse către noi să ne mângâie

 

 Ea ne dăruieşte dimineţile

dulci şi fragede ca  roua

cântecul ciocârliilor şi marea aurie de cântece a greierilor

care sunt fraţii noştri născuţi din ea şi hrăniţi de ea

 

Noi suntem ca ea

căci din ea ne-am născut

şi în ea ne vom întoarce

 

Ea se întinde înlăuntrul nostru la nesfârşit

Şi dinăuntru nostru se înalţă

în afara noastră la nesfârşit

 

Noi nu putem locui în afara ei

Şi nici gândi şi iubi în afara ei,

plini de ea fiind până în adâncul nostru.

 

Aşa cum Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul

Ea a fost făcută de Dumnezeu

înainte de a face pământul şi cerurile

căci ce este Dumnezeu

decât Dragoste

 

 Şi dacă ea este Dumnezeu

atunci ea a făcut cerurile şi pământul

 

De aceea noi suntem fraţi cu

pământul

pe  care-l sărutăm toată viaţa cu tălpile noastre

când mergem

iar cerul ne mângâie tot timpul cu aerul lui luminos

şi înmiresmat

mirosind a cântece de privighetori

beat

 

Ne naştem din ea

Ne hrănim din ea

Trăim în ea

Apoi când obosim

Coborâm  şi ne

odihnim în ea

 

 

DRAGOSTEA CA UN MUNTE CARE TE APASĂ

 

Eu sunt  sâmburele piersicei  un ţipăt roşu

Tu eşti piersica înmiresmată care mă înconjoară

Şi mai sunt piersicul care te ţin pe braţe

Şi te ridic în slăvi de subțioară

 

Venire veşnică sunt înspre tine

Deşi tu locuieşti  de l-anceput în fiinţa mea

Sunt cerul care te îmbrăţişează

În care tu eşti lacrimă şi stea

 

Doamne, ce dragostea imensă ne-ai dăruit

Ca o  câmpie adâncă dureroasă

Un ţipăt dulce orbitor şi infinit

Un munte când pe suflet te apasă.

 

SLAVĂ TATĂLUI

 

Slavă Tatălui

Şi Fiului

Şi Sfântului Duh

Mărgăritarul,

Mireasma înaltă

De trandafiri

Ca văzduhul

Şi dorul

Când

Te-nfiori

Şi te

Miri

 

Mângâiere

Ca o şoaptă

Hrănitoare

Ca pâinea

Coaptă

La soare !

 

Sfântule Duh

Sfântule Duh

 Ne închinăm

 Ţie,

 Cum

 Se închina

 Clipa

 În veşnicie

 

Şi ne culcăm

 La picioarele

 Dumitale,

 Ca o câmpie

 De petale

 

Ca o

Privighetoare

 Măiastră

 Vă închinăm

 Imne

 Dumneavoastră,

 Tatălui ceresc

 Şi Domnului

 Iisus Christos,

 Munte

 De miere

 Maiestuos

 

 Şi Sfântului

 Duh

 Care e

 Asemenea

 Unui văzduh

 Înmiresmat,

 În pieptul

 Nostru

 Beat,

 De credinţă

 Şi de

 Fericire

 Ca un munte

 De safire,

 Şi mângâios

 Ca respiraţia

 Domnului nostru

 Iisus Christos

 

 

 I-AUZI, IUBITO, CUM PLOUA

 

I-auz, iubito, cum plouă de-ngroapă

În lumea subatomică

Se vede cerul cum crapă.

Pe un deal

Inima mea şi inima ta,

Ţinându-se de mână

Privesc tăcute în fundul lumii

Iarba,

Firele de grâu

Plopii

Nalba

Sufletele noastre

Cresc înspre Dumnezeu

În tăcere, albastre

Nicicând și mereu.

Lucrurile sunt consoane în lume

Fiinţele sunt vocale

Domnul scrie cu ele

Istoria îngândurat

Şi agale.

Popoarele merg

Pe fundul lumii

Cu inimile în mâini

Ca nişte lumânări

Sufletele noastre au împietrit demult

Iubito. Ca nişte plopi

Pe mări !

 

 

 DE CE NE-AM NĂSCUT ÎN ŢARA ACEASTA

 

 De ce ne-am născut în ţara aceasta, iubito,

În care bolile înfloresc ca pădurile  primăvara

 În care viermii sunt oameni politici

 Mâncând flămânzi din hoitul care e ţara ?

 

 Doamne în ce lume ne-a fost dat să trăim

Îmi vine să plâng îmi vine să urlu de atâta durere

Dumnezeu stă pe dealuri într-un picior

În timp ce bolnavă de cancer lumea se-mpute şi piere

 

 Numai cântecul meu, iubito, numai cântecul meu

 Mai poate salva lumea aceasta canceroasă  bolnavă

Înalt sfâşietor se-nalţă urletul meu  prin vremi

 Ca o auroro boreală, ca un gheizer şi ca o otravă

 

 PUBLICAT ASTĂZI 28.05. 2017  ȘTEFAN DUMITRESCU