MANUALUL REVOLUŢIEI AUTENTICE ŞI PAŞNICE  CARE VA SALVA  ROMÂNIA PARTEA A DOUA

 

    ÎN SFÂRȘIT, A DAT BUNUL DUMNEZEU ȘI AVEM PRIMA DOCTRINĂ SOCIAL-POLITICĂ NAȚIONALĂ DIN ISTORIA NOASTRĂ FINALIZATĂ ȘI FUNDAMENTATĂ FILOZOFIC, SOCIOLOGIC, ECONOMIC, PSIHOLOGIC, EDUCAȚIONAL, DUPĂ CARE URMEAZĂ SĂ SE CONDUCĂ POPORUL ROMÂN ÎN ISTORIE. PÂNĂ ACUM PARTIDELE POLITICE ROMÂNEȘTI S-AU CONDUS DUPĂ DOCTRINE SOCIAL POLITICE STRĂINE, LIBERALISMUL, SOCIALISMUL, COMUNISMUL FIIND DOCTRINE MASONICE, IMPORTATE. ELE NU AU FOST CRESCUTE DIN SOL ROMÂNESC, NU AU FOST EXPRESIA NEVOILOR, A SPIRITUALITĂȚII ȘI A ASPIRAȚIILOR POPORULUI DACO-ROMÂN. DE ACEEA NE-A ȘI MERS RĂU ÎN ISTORIE. NE-AM CĂLĂUZIT DUPĂ DOCTRINE STRĂINE DE NEVOILE, ASPIRAȚIILE ȘI DE SPIRITUALITATEA NOASTRĂ, AM MERS PE CĂI STRĂINE DE SPIRITUL NOSTRU, CARE NE-AU FĂCUT MAI MULT RĂU. ACUM, CU AJUTORUL DOMNULUI, CĂCI ESTE DARUL LUI, AVEM PRIMA DOCTRINĂ ROMÂNEASCĂ, EXPRESIE INTEGRALĂ A SUFLETULUI ȘI A SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI, PRIMUL PROIECT DE ȚARĂ, PRIMA STRATEGIE SOLID FUNDAMENTATĂ CARE NE VA AJUTA SĂ NE SALVĂM ÎN ISTORIE. MERGÂND PE CALEA  ARĂTATĂ DE DOCTRINA ORGANICIST EVOLUTIVĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ POPORUL ROMÂN ȘI ROMÂNIA SE POT SALVA ÎN ISTORIE IEȘIND DIN FUNDĂTURA ISTORICĂ ÎN CARE AM FOST BĂGAȚI ȘI ÎN CARE NE-AM SCUFUNDAT NOI ÎNȘINE. MERGÂND PE CALEA ARĂTATĂ DE DOCTRINA ORGANICIST EVOLUTIVĂ VOM PUTEA SĂ REZOLVĂM DUPĂ APROAPE DOUĂ MII DE ANI PROBLEMA ROMÂNEASCĂ, PROBLEMA NUMĂRUL 1, CEA MAI DUREROASĂ ȘI GRAVĂ A POPORULUI DACO-ROMÂN. DUPĂ CĂDEREA LUI CEAUȘESCU ROMÂNIA A FOST INTRODUSĂ DE MARII ASASINI ECONOMICI PE O LINIE DE EVOLUȚIE NEGATIVĂ, ÎNTR-O MACRO-SITUAȚIE DISTRUCTIVĂ ȘI AUTODISTRUCTIVĂ, ȘI ÎN CEA MAI DISTRUCTIVĂ FUNDĂTURĂ  ISTORICĂ ÎN CARE S-A GĂSIT POPORUL ROMÂN ÎN ISTORIE. URMÂND ACEASTĂ DOCTRINĂ, LUÂND-O CA BAZĂ A GÂNDIRII NOASTRE SOCIAL POLITICE ȘI PRACTICE POPORUL ROMÂN POATE SĂ IASĂ DIN MACRO-SITUAȚIA DISTRUCTIVĂ ȘI DIN FUNDĂTURA ÎN CARE AM FOST BĂGAȚI ȘI ÎN CARE NE-AM AUTODISTRUS. CĂLĂUZIȚI DE DOCTRINA ORGANICIST EVOLUTIVĂ ORGANISMUL ROMÂNESC VA ÎNCEPE SĂ SE DEZVOLTE ȘI SĂ EVOLUEZE ÎNTR-UN MOD EXTRAORDINAR, URMÂND CA ÎNTR-UN VIITOR APROPIAT SĂ NE RIDICĂM PE URMĂTORUL NIVEL DE EVOLUȚIE. BINECUVÂNTAT ÎN VECI SĂ FIE DOMNUL MIHAI EMINESCU, PENTRU CĂ EL A FOST PRIMUL CARE S-A GÂNDIT SĂ SCRIE DOCTRINA NAȚIONALĂ A POPORULUI ROMÂN, DE CARE NOI, ROMÂNII, AM AVUT TOT TIMPUL MARE NEVOIE. CU ACEASTĂ DOCTRINĂ NOI NU MAI RĂTĂCIM ÎN CEAȚA ȘI ÎN NOAPTEA ISTORIEI MANIPULAȚI DE AGRESORI ȘI DUȘMANI, PENTRU CĂ AVEM ACUM UN FAR CĂLĂUZITOR DUPĂ CARE SĂ NE CONDUCEM. ÎI MULȚUMIM DOMULUI CĂ NE-A INSPIRAT ȘI NE-A AJUTAT SĂ O FINALIZĂM, RUGÂNDU-L SĂ NE AJUTE ÎN CONTINUARE SĂ O ȘI APLICĂM ÎN PRACTICĂ. URMÂND CALEA INDICATĂ DE DOCTRINA NAȚIONALĂ ORGANICIST EVOLUTIVĂ ROMÂNEASCĂ MULTE POPOARE ȘI NAȚIUNI SE VOR SALVA ÎN VIITOR. ÎȚI MULȚUMIM, DOAMNE, CU TINE AM PLECAT LA DRUM, CU TINE MERGEM LA DRUM PÂNĂ LA CAPĂT. FIERBINTE TE RUGĂM SĂ CĂLĂUZEȘTI ÎN CONTINUARE ACEST POPOR BUN, RĂBDĂTOR ȘI AMĂRÂT, ȘI SĂ NU NE LAȘI NICIODATĂ ! CUM ȘTIM, DOAMNE, CĂ ACEASTĂ DOCTRINĂ VA STÂRNI MULTE INVIDII ȘI RĂUTĂȚI, CĂ SUNT INTERESE STRĂINE ȘI CHIAR ROMÂNEȘTI CARE VOR SĂ NE DISTRUGĂ, TE RUGĂM DE ASEMENEA  FIERBINTE SĂ NE APERI. CU DUMNEZEU ÎNAINTE. AMIN ! SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL !

 

ACEASTĂ DOCTRINĂ SOCIAL POLITICĂ, DENUMITĂ DOCTRINA ORGANICIST EVOLUTIVĂ SE GĂSEȘTE EXPUSĂ ÎN CARTEA NOASTRĂ „MANUALUL REVOLUȚIEI AUTENTICE ȘI PAȘNICE CARE VA SALVA ROMÂNIA” PE CARE O PUBLICĂM ÎN SERIAL PE SITE-UL NOSTRU www.stefandumitrescu.com. OAMENII  CARE MAI AU SUFLET ȘI CARE MAI ȚIN LA ȚARA ACEASTA CA SĂ O CITEASCĂ SUNT RUGAȚI SĂ INTRE PE SITE-UL NOSTRU www.stefandumitrescu.com.  MULȚUMIM !

                 

 

BIROUL DE VIITOROLOGIE DE LA BUCUREȘTI

 

ȘTEFAN DUMITRESCU

  

MANUALUL REVOLUŢIEI AUTENTICE ŞI PAŞNICE

 CARE VA SALVA  ROMÂNIA

 

 

ŞTIINŢA SALVĂRII POPORULUI ROMÂN DE LA DISPARIŢIE

 

(ŞTIINŢA SALVĂRII POPOARELOR DE LA DISPARIŢIE)

 

                                  Continuare la prima parte

 

  REZULTANTA DESTINULUI ROMÂNESC

 

   PRIMELE DOUĂ CAPITOLE ALE STRATEGIEI SALVĂRII POPORULUI ROMÂN sunt aproape finalizate În linii generale ele sunt finalizate. Cunoaştem acum care sunt factorii şi cauzele care au făcut ca poporul român să fie un Popor victimă al Istoriei. Cunoaştem de asemenea cauzele şi factorii care au distrus poporul român şi România într-o măsură atât de mare după 1990.

  Care au fost cauzele care au făcut ca poporul român să fie un popor victimă toată istoria lui le analizăm în cărţile noastre ”Psihologia aşi Pedagogia poporului român”, „Explicarea Poporului român” şi „Filozofia destinului românesc”. Le găsim explicate cauză cu cauză, factor cu factor, eveniment cu eveniment în aceste cărţi.

     Aşa cum  spuneam, Destinul poporului român în istorie a fost dat de o Rezultantă a doi mari Vectori. Şi anume de Rezultanta care a fost urmarea confruntării acestor două Sisteme de vectori, la rândul ei o Rezultantă care a oscilat, a evoluat în istorie potrivit rezultatului confruntării dintre cele două Sisteme de vectori.  : 1 Sistemul de vectori agresivi din exterior care a acţionat asupra poporului român urmărind să-l învingă, să-l cucerească, să-l exploateze. Şi, 2. Sistemul de vectori interni, care a existat în interiorul ţării, care i s-a opus Vectorului extern agresiv, astfel încât poporul român să nu fie cucerit, înfrânt, subjugat. Între aceşti doi Vectori s-a dus toată istoria o luptă oscilantă și necruţătoare care a decis soarta poporului român, fericirea şi nefericirea lui. Soarta noastră a celor care trăim azi şi a copiilor noştri care vor veni în viitor

    În anii 101-102 şi 105-106 Vectorul extern (care este şi el Rezultanta unei sume de vectori mai mici) care a agrest Dacia condusă de regele Decebal a fost Armata romană condusă de Traian. Decebal la rândul lui şi-a organizat şi el Armata, Vectorul intern, (care la rândul lui este format dintr-o sinteză de vectori mai mici) pe care l-a opus Vectorului extern agresiv…

     Din această confruntare între cei doi Conductori de oşti şi dintre armatele conduse de ei a rezultat înfrângerea lui Decebal şi Victoria lui Traina. Această Rezultantă la rândul ei a decis şi a configurat destinul poporului român pe un mileniu de aici înainte. De fapt noi credem că această mare înfrângere a lui Decebal, care a fost asemenea unei clipe astrale negative, ne-a marcat toată istoria, în rău desigur, şi mai marchează şi azi în secolul XXI destinul poporului român.

       A învins aşadar în acest Război Traian, după care ştim ce s-a întâmplat. Dacia, doar 14 la sută din Dacia lui Decebal, partea de  sud vest a Daciei, a devenit provincie romană. Romanii au jefuit Dacia de aurul, de argintul şi de toate bogăţiile pe care le-au dus la  Roma. Dacii din afara Provinciei incorporate de romani, dacii liberi, au întreprins de câteva ori raiduri în teritoriului cucerit de romani, dar fără rezultat. Ce este cel mai grav este ce s-a întâmplat cu poporul dac după înfrângerea lui Decebal: înfrângerea şi jefuirea Daciei de către romani a fost o lovitură nu numai fizică ci şi o lovitură psihică atât de  mare, de profundă, un şoc atât de devastator, şoc pe care psihologia generaţiilor de daci care au urmat l-a interiorizat atât de adânc, încât psihologia poporul dac s-a schimbat cu o sută optzeci de grade.

      Astfel că din poporul dac viteaz şi agresiv, care întreprindea cuceriri peste Dunăre, din vremea lui Decebal, s-a transformat într-un popor slab, fricos, defensiv, atomizat. A devenit un popor marcat de complexul fricii şi al inferiorităţii în faţa Agresorilor. Un popor retractil, laş, defensiv, complexat, fapt care ne-a marcat toată istoria făcându-ne mult rău. Din această cauză, a schimbării, a transformării radicale, în rău a psihologiei poporului daco-român, în urma şocului suferit după înfrângerea lui de către romani am fost noi toată istoria un popor nefericit şi Victimă al Istoriei. Un popor care nici acum după 1900 de ani  şi mai bine nu ne-am regăsit.

      Astfel că atunci când pe teritoriul Daciei au început, cu secolul  3 e. n., să vină popoarele migratoare, proto-românii, care trăiau în sătuce ce se întindeau din nordul Mării Negre până în centrul Europe, adică pe teritoriul fostei Dacii, ca să se salveze fugeau din calea hoardelor migratoare. Vectorul extern agresiv acum nu mai erau romanii, ci popoarele migratoare. Care nu erau de fapt popoare, ci triburi dezlânate pornite în căutare de pământ de păşunat pentru vitele lor şi pentru hrană. Deşi Vectorul extern care agresa populaţia proto-română nu era un vector mare, puternic şi organizat, aşa cum a fost Armata romană a lui Traian, Vectorul intern care trebuia să-i înfrunte pe migratori nu numai că a fost mai mic şi mai slab decât Vectorul extern, dar a fost ca şi inexistent. Pentru că strămoşii noştri în loc să se organizeze în cete de luptă, să-şi aleagă un Conducător, ca pe vremea regilor daci, şi să formeze din nou regatul Daciei de odinioară, fiind bolnavi de patologiile psihologiei poporului daco-român pe care noi le-am numit atomită, individualită, inteligenţă negativă, au preferat ca după ultimul război daco-roman, ne referim în primul rând la dacii liberi, să trăiască izolaţi în sătucele lor. În locul unirii şi al luptei pentru apărarea pământului strămoşesc au preferat traiul tihnit, în pace, în satele lor.

      Chiar şi după retragerea romanilor în anul 271 din Dacia, când la Roma era împăratul Aurelian, dacii rămaşi acum liberi, fără stăpânii romani, au preferat în continuare să trăiască  în sătucele lor, fără să se mai unească. Astfel că atunci când au început să vină popoarele migratoare peste noi ne-au găsit neuniţi, fără armată, o populaţie atomizată, suferind de complexul inferiorității și al străinului. Care fugea de fiecare dată în păduri ca să se salveze. Şi aşa au rămas strămoşii noştri neuniţi până la începutul secolelor XIII şi XIV când s-au format cnezatele şi voievodatele din Oltenia şi Muntenia, şi când genialul Conductor Basarab I l-ea unit şi a format Ţara Românească.

      Aşadar două elemente au marcat destinul poporului daco-român pe parcursul primului mileniu: 1. înfrângerea lui Decebal, care este un eveniment militar şi social pe care dacii l-au interiorizat ca pe un şoc şi 2. patologiile psihologiei poporului daco-român, atomita şi individualita, (şi egoplasmul şi inteligenţa negativă) pe care le moştenim de la traci. Aşadar de data aceasta o însuşire negativă a psihologiei poporului român (atomita, tendinţa către dezbinare pe care o avem în codul genetic) a hotărât destinul poporului daco-român pentru totdeauna. Căci aceste patologii ale psihologiei poporului român, pe care le avem în subconştientul nostru colectiv, în codul genetic (aşa cum spunem în cartea „Explicarea poporului român” şi în „Filozofia destinului românesc”) ne-au marcat şi ne marchează, ne-au nenorocit şi ne nenorocesc şi azi.

      Aşadar, în mileniu întâi, deşi românii erau mult mai numeroşi decât popoarele migratoare, care nu erau deloc mari şi nici bine organizate, erau mai mult nişte cete prădătore, pentru că erau atomizaţi şi nu erau uniţi, ei nu s-au putut constitui într-un Vector intern mai mare şi mai puternic decât Vectorul extern agresiv, care era poporul migrator invadator. Pentru că popoarele migratoare nu au venit deodată, ci pe rând, astfel că puteau fi uşor învinse chiar şi de o armată de o mie sau două mii de români, dacă ar fi existat ceastă armată. Care nu s-a putut constitui pentru că noi avem dezbinarea în codul genetic, în subconştientul colectiv al neamului. Acest raport, Vector extern / Vector intern, rezultanta lor, a hotărât aşadar destinul poporului daco-român.

      Aici trebuie să facem următoarele precizări: 1. În Sistemul de vectori mai mici care formează Vectorul intern, în cazul nostru, al românilor, a exista permanent un vector mai mic, un vector negativ, foarte periculos și distructiv, format din trădători. Acest vector format de trădători, de trădare, Trădarea ca vector a fost o dimensiune permanentă a istoriei române, şi ea a hotărât mai întotdeauna linia pe care a curs istorie poporului român. Şi 2. Vectorul intern, (despre care am sus că este o rezultantă a  multor vectori) ca  forţă, chiar dacă a fost mai mic decât vectorul extern agresor, dacă a avut în fruntea lui un Conductor viteaz, inteligent, bun strateg, curajos şi iubitor de ţară, asta a făcut ca vectorul intern să devină mult mai puternic decât Vectorul extern mai numeros şi să-l învingă pe acesta. Şi am ajuns astfel la cazul Basarab I și la Teoria că în Istoria poporului român Conductorul, atunci când a fost mare, a jucat un rol decisiv în înfrângerea vectorului extern.

     În 1330 regele Ungariei Carol Robert de Anjou cu o Armată mai numeroasă şi mai bine echipată a intrat pe la Turnu Severin în Ţara Românească să-l învingă pe Basarab I. Care avea o armată mult mai mică, şi formată nu din soldaţi profesionişti, ci din ţărani şi din ciobani. Aşadar Vectorul extern agresiv era mult superior vectorului intern agresat. În cazul în care Basarab I l-ar fi înfruntat pe Carol  Robert de Anjou de cum a intrat în ţară, în câmp deschis, Basarab I ar fi fost înfrânt, ucis sau luat prizonier. Sau dacă Basarab I s-ar fi retras într-o cetate (pe care nu o avea) ar fi făcut aceiaşi greşeală ca Decebal, şi în acest caz ar fi fost cucerit. Situaţie în care Ţara Românească ar fi căzut ca şi Transilvania sub stăpânire ungurească. După care Moldova ar fi fost uşor de cucerit de către Carol Robert de Anjou, iar poporul român nu s-ar mai fi reunit niciodată. Basarab I a învins pentru că a fost un strateg genial, un om viteaz şi inteligent. De un asemenea Conducător a avut poporul acesta nevoie toată istorie, dar din păcate nu am fost capabili să-l creăm, să îl dăm. Şi ce este şi mai rău, că nici Domnul nu ni l-a dăruit decât în câteva rânduri. Şi, subliniem, DE UN ASEMENEA CONDUCĂTOR AM AVEA MARE NEVOIE ACUM ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ POSTCOMUNISTĂ CÂND ROMÂNIA ESTE APROAPE DISTRUSĂ DE CEL MAI MARE RĂZBOI MASCAT INVIZIBIL CU CARE NE-AM CONFRUNTAT VREODATĂ ÎN ISTORIE.

       De ce am dat acest Exemplu ? Ca să  arătăm cum în cazul unei Agresiuni externe, Vectorul intern poate deveni superior Vectorului extern datorită inteligenţei, curajului, dragostei de ţară, datorită calităților românilor în asemenea împrejurări, datorită modului în care se organizează şi datorită gândirii unei strategii inteligente prin care distruge pas cu pas puterea Vectorului extern. Este ceea ce ne-a preocupat pe noi din 1990 încoace, soluţie, Strategie pe care o vom expune mai jos.

    Aceiaşi strategie inteligentă a fost gândită şi de Mircea cel Bătrân care a organizat în aşa fel Vectorul intern încât a obţinut victoria de la Rovine. Şi-a aşezat armata într-un loc prielnic, fapt care l-a pus într-o situaţie favorabilă pentru el şi defavorabilă Agresorului şi asta l-a ajutat să-l învingă pe Baiazid. Deşi şi în acest caz Vectorul extern era iniţial superior Vectorului intern. Aceiaşi Ştiinţă a dezvoltării Vectorului intern o mai întâlnim la Ştefan cel Mare şi la Mihai Viteazul.

      Întorcându-ne în timp vedem cum, din păcate, Decebal I nu a fost un strateg genial aşa cum a ost Basarab I. El a făcut greşeala să se retragă cu armata în Cetatea Sarmisegetuza, unde Traian l-a prins ca într-o capcană. În loc să-l fi atras pe Traian în Transilvania, în codrii Ardealului până în Moldova sau Maramureş şi să fi dus aceiaşi luptă de hărţuire a duşmanului până îl termina. Şi în acest caz, el, Decebal, ar fi fost învingătorul. Iar după ce l-ar fi terminat pe Traian Armata dacă ar fi putut să întreprindă o incursiune adâncă în Imperiul roman. (ACUM AVEM POSIBILITATEA SĂ VEDEM VALOAREA EXTRAORDINARĂ A GENIULUI UNUI CONDUCTOR ÎN ISTORIA UNUI POPOR, ÎN PRIMUL RÂND ÎN ISTORIA POPORULUI ROMÂN) Poate să fi ajuns şi la Roma. Din păcate, cum spuneam, Decebal nu a avut geniul strategiei. Această însuşire a lui Decebal, de a nu fi fost un strateg genial, iată, a costat poporul daco-român toată istoria lui până acum. A făcut ca poporul daco-român să fie un popor victimă până astăzi. Aceasta, condiţia lui de Victimă a Istoriei, fiind Marea Problemă a poporului român, Problema românească. Nefericirea poporului român de a fi fost şi de a fi un popor victimă al istoriei.

     De aceea noi, cei din Biroul de viitorologie de la Bucureşti, suntem preocupaţi de a rezolva Problema românească o dată pentru totdeauna în istorie. Iar atunci când nu vom mai fi un popor victimă, ci un popor demn, bogat, stăpân pe destinul lui, care îşi creează el destinul, nu i-l mai creează alţii în favoarea lor, atunci vom spune că am rezolvat Problema românească…Rezolvarea Problemei româneşti (aceasta fiind drama poporului român) înseamnă deci scoaterea pentru totdeauna a poporului român din situaţia de popor victimă. Şi  aceasta se va întâmpla când vom reuşi să ridicăm poporul român şi România pe un nivel superior de dezvoltare şi evoluţie. Iar dacă totuşi poporul român nu va reuşi să rezolve Problema românească (deşi noi i-am arătat care este Calea, Proiectul de Ţară, prin care el se poate salva în istorie, prin care poate să-şi rezolve Problema lui fundamentală), atunci înseamnă că este chiar un popor de nimic. ŞI ATUNCI CU SIGURANŢĂ VA DISPĂREA.

      Privind în istorie  nu putem să spunem decât că este regretabil că Domnul nu ne-a dăruit mai mulți Mari Conductori ca Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, sau un Conductor mai mare decât ei (un fel de Napoleon, de Alexandru cel Mare, adică un Strateg şi un Conductor genial) care să fi unit poporul român în hotarele Daciei şi să ne fi scăpat de Imperiile agresoare. Care să fi făcut din poporul român un popor viteaz, curajos, cu o armată  puternică, pe care nu ar mai fi învins-o nimeni. Aşa, am fost toată istoria, la cheremul  duşmanilor noştri, stând în genunchi, cu capul plecat, lăsându-ne jefuiţi şi lamentându-ne. Aşa cum suntem şi acum în anul de la Domnul 2017, în perioada postcomunistă.

 

                            MANIFESTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE, 1935

 

    Ajungem acum la „Manifestul revoluţiei române”, lansat de cei şase Intelectuali patrioţi, pe care îl comentăm în „Scrisoarea nr 16 adresată românilor pe drumul salivării României”. De la Mihai Eminescu, care ne spunea într-o scrisoare adresată lui Maiorescu, în anul 1874, când poetul avea doar 24 de ani,  că intenţionează să scrie o „filozofie practică” prin care viza scoaterea poporului român din aistorie, până în anul 1935, când este redactat şi publicat acest „Manifest al revoluţiei române”, (autori Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă) nu mai avem nici o Intenţie de elaborare a unui Proiect de ţară prin care România să fie scoasă la lumina istoriei. Sau cum spun autorii manifestului : „prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei”. Din păcate Domnul nu ne-a mai dăruit un mare Om, o Mare Minte, un mare gânditor politic care să fi gândit o Cale prin care poporul român poate ieşi din starea de subistorie. (Sloganurile electorale ale Partidelor politice, sau Programele cum le numeau nu pot fi numite Proiecte de țară. Ci mijloace de manipulare și de mințire a electoratului)

    Analizând acest Manifest noi am arătat că poporul român nu a fost niciodată maturizat, capabil (nici măcar nu i-a trecut prin gând Ideea aceasta ) ca să iasă la lumina istoriei. Nu este  maturizat nici acum în anul 2017. În sensul dorinței, al conștiinței, al efortului de a ieşi din starea de Victimă a Capitalului occidental, a oricărui capital, care ne-a supt tot timpul asemenea unei Căpuşe, a unei Hidre. Sau cum spune Eminescu, de a ieşi din starea de subistorie, sau cum am spus noi la mai bine o sută de ani şi ceva după Eminescu, de a ieşi din starea de Victimă a istoriei..

    Aşa după cum se ştie Eminescu a fost asasinat de o conjuraţie internă, în frunte cu Titu Maiorescu, la cererea unor forţe oculte externe, (dar şi pentru că fiind o valoare prea mare „amicii” lui şi politicienii nu-l mai suportau să le spună adevărurile în față. Din  cauza patologiei Axiofagiei, despre care tot vorbim noi), şi n-a mai putut să construiască acea  Filozofie practică prin care viza scoaterea poporului român din subistorie. Sau acea Doctrină politică prin care să le arate românilor Calea de urmat ca să iasă din starea de subistorie. De la Eminescu ne-au rămas în schimb multe idei social politice valoroase, care sunt valabile şi astăzi. Deşi se numeşte „Manifestul revoluţiei naţionale”, după lectura lui nu aflăm nici ce este aceea Revoluţie naţională română, cum arară ea, în ce constă, care sunt obiectivele ei, şi care este calea de urmat, care sunt etapele prin care se va face această revoluţie, şi nu ştim realmente nici ce este aceea o revoluţie.

        Nici nu era posibil ca autorii acestui Manifest publicat în anul 1935 să ştie ce este aceea o Revoluţie naţională. O Revoluţie autentică a unui Sistem socio-economic naţional, pentru că Revoluţia autentică a fost descoperită de noi în cadrul Biroului de viitorologie de la Bucureşti, târziu, abia în penultimul deceniu al secolului XX. (O să arătăm mai încolo ce este aceea o revoluţie autentică, şi în ce constă ea)

     Manifestul Revoluţie naţionale este şi el doar o Idee utopică pentru vremea aceea înscriindu-se în mentalitatea Mişcării legionare. Care deşi nu au vorbit în Programul ei de revoluţie, şi nu au spus că ei vor să facă o revoluţie, Proiectul lor de ţară spunea că ei vor să construiască o „Românie ca soarele pe cer”. Or acest Proiect dacă ar fi fost unul real chiar ar fi fost o revoluție autentică. Din păcate, așa cum știm, nu a  fost decât un slogan electoral. Iată acum în ce constă revoluţia pe care o anunţa „Manifestul revoluţiei naţionale” : :”Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare”.

    Mai clar, ei spuneau că Statul român interbelic este un stat vasal, uzurpat de capitalul occidental prin silnicie şi minciună, vândut burgheziei occidentale, Capitalului occidental, care trebuie distrus. Şi în locul lui trebuia construit, „trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare”

 Cum va fi construit acest Stat al românilor, care în viziunea noastră ar fi trebuit să fie statul autentic, Statul organic al poporului român, despre care vorbea Eminescu, Manifestul nu ne spune nimic.

  Cu tristeţe mărturisim, Manifestul nici nu avea ce să ne spună. La momentul acela nu fuseseră descoperite Reforma autentică a Sistemului socio-economic naţional, şi nici Revoluţie autentică a Sistemului socio-economic, realităţi şi concepte descoperite mult mai târziu de noi, în ultimele decenii ale secolului XX.

    Manifestul revoluţiei române”, lansat de Grupul de intelectuali români în frunte cu Petre Ţuţea, în anul 1935, amintit mai sus, (dintre care cel mai cunoscut este Petre Ţuţea, filozoful oral fascinant) este însă foarte important prin ideea centrală a Manifestului. Care este aceasta : „Istoria statului român modern este istoria vrajbei (adică a luptei, n. n) dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român”.

     Se ştie că prin jertfa lor şi cu ajutorul lui Dumnezeu soldaţii români au făcut la sfârşitul Primului Război mondial România Mare, pe care au predat-o politicienilor, ca s-o conducă şi să o administreze partidelor politice interbelice. Au pus-o în braţele Clasei politice româneşti despre care noi spunem că este aceiaşi clasă politică descrisă de Eminescu, din cea de-a doua jumătate a secolului XIX, şi aceiaşi clasă politică din această perioadă postcomunistă, care a distrus România. De fapt aceiaşi clasă politică românească dintotdeauna.

      Manifestul ne spune că Statul român modern, care începe cu Cuza, este rezultatul, rezultanta dintre Agresivitatea Banului occidental, perfid, asupra României şi rezistenţa pe care i-a opus-o elementul patriotic românesc. Dintre lupta capitalului occidental cu naţionalismul românesc. Prin naţionalism românesc noi trebuie să înţelegem acel filon de patriotism românesc care a luptat pentru propăşirea ţării, elementul patriotic din societatea românească. De-a lungul istorie moderne s-a văzut că acest filon patriotic al societăţii româneşti a fost foarte slab, ineficient în lupta cu Capitalul occidental, care a fost tot timpul învingător, superior ca inventivitate, forţă, inteligenţă, cinism, profitând de bogăţia şi de munca noastră. De tot ce putea profita, în dauna noastră.

    O retrospectivă istorică ne arată că Grupul paşoptist, cel care a realizat  revoluţia de la 1848 a fost cea mai înaltă expresie a patriotismului românesc. Dar şi o Culme a inteligenţei politice,a dăruirii de sine şi a patriotismului românesc. O altă Grupare de patrioţi care să conlucreze atât de bine şi de inteligent pentru propăşirea poporului românesc nu am mai avut de atunci până azi. Poporul român nu a mai fost capabil să de o asemenea Grupare de patrioţi inteligenţi. Sufletul, fermentul Grupării paşoptiste, al celor care au luptat  în această revoluţie, a fost Nicolae Bălcescu. Moartea acestui mare spirit revoluţionar atât de tânăr a fost o pierdere imensă pentru poporul român şi ne-a costat foarte mult. De la el pani azi nu am mai avut un Mare gânditor politic şi un Mare Om politic ca Bălcescu. Şi deşi învinsă revoluţia de la 1848 din Ţările Române, ea a zguduit societatea romanescă din temelii, deblocând mecanisme care o ţineau închistată, fapt care a dus la dezvoltarea, la progresul poporului român.

         Revoluţionarii paşoptişti reuşind să fugă în exil ca să nu fie arestați au lucrat din exil pe căi diplomatice pentru ţara lor. După Războiul Crimeii din 1856 în care Rusia a fost învinsă s-a creat un context favorabil Ţărilor Române, astfel că acest Grup paşoptist şi Mişcarea unionistă lansată de ei a reuşit să realizeze Unirea Principatelor române din anul 1859. Aceasta a fost „prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei”. Tot ei l-au ajutat pe Cuza care prin reformele făcute a scos România din feudalism şi a adus-o în modernitate. Ei bine, după înfiinţarea primelor partide politice la noi, Partidul național liberal, în anul 1875 şi Partidul conservator, în 1882, s-a întâmplat un lucru foarte grav și trist. Revoluţionarii de la 1848, aşa cum au fost Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri, şi alţii, din revoluţionarii şi din patrioţii autentici de altă dată, din tinerețea lor, s-au transformat în oameni politicianişti. (Omul politicianist este, aşa cum l-am definit noi, opusul şi duşmanul Omului politic autentic). Care şi-au văzut mai mult de interesele lor şi mai deloc de ale ţării. Filonul lor patriotic a scăzut aproape de tot.

      Singurul mare patriot în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost Mihai Eminescu, cel mai Mare Gânditor politic pe care l-a dat acest popor, fără să fie însă şi un mare om politic. Unde erau domnii Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri, şi chiar şi C A Rosetti (pe care Eminescu îl critica numindu-l „bulbucaţii ochi de broască”, în „Scrisoarea a III-a”) când lui Eminescu i s-a înscenat nebunia, el nefiind nebun, şi când a fost linşat din 1883 până când a fost asasinat şi distrus psihic definitiv în 1889 într-un mod de un cinism înfiorător ?), ce au făcut domnii aceştia ca să îl apere, să îl protejeze pe Eminescu ? Nu au făcut nimic, din invidie, din cauza acelei nenorocite patologii pe care noi am numit-o Axiofagie. Așa credeau ei că rămân mai mari.

 

POLITICIANISMUL CANCEROS AL PARTIDELOR POLITICE ROMÂNEȘTI. CANCERUL SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI

 

      O dată înfiinţate partidele politice, Liberal şi Conservator, o dată creat climatul politicianist şi apărută lupta dintre partide pentru putere, şi alegerile parlamentare, fenomenul politicianist, un fenomen patogen prin esenţa și efectele sale, a pus totalmente stăpânire pe clasa politică, pe societatea românească. Creând efecte negative în tot universul cultural românesc. Fenomenul şi climatul politicianist generat de sistemul multipartidist și de alegerile libere a fost cancerul care a distrus această ţară. Cancerul care s-a instalat în Corpul social românesc. O dată apărute partidele politice şi o dată instalat climatul politicianist clasa politică a deveni total imorală și antinaţională, formată din cei mai corupţi oameni, din cei mai setoşi şi bolnavi de putere, demagogi şi vicleni oameni. Am demonstrat destul de convingător în lucrările noastre cum partidele politice au fost aparate-capcană care i-au absorbit pe cei mai setoși oameni de putere, pe parveniții și mafioții vremii, pe cele mai rele elemente din societate, pe care le-au propulsat în parlament şi în funcţiile de conducere ale Ţării. Ei au format statul burghezo liberal  (vândut Capitalului occidental, care şi-a trădat Ţara, aşa cum ne spun Autorii „Manifestului Revoluţiei naţionale”) compus din politicieni pe care i-a interesat în primul rând puterea şi îmbogăţirea lor de indivizi umani, fără ruşine, fără scrupule. Acest Stat a fost un stat care a eşuat de fiecare dată în istorie. Clasa politică românească și Statul rezultat din creația ei au fost doi dintre factorii negativi cei mai importanți ai Vectorului intern care trebuia să lupte cu Vectorul extern agresiv și exploatator, și nu a făcut-o. Statul capitalist interbelic, așa cum spun Autorii „Manifestului revoluției naționale”, a lucrat pentru Capitalul occidental și nu pentru capitalul românesc, i-a apărat pe străini de români, și nu pe români de străini. Ce observăm ? Că în această perioadă postcomunistă când la conducerea Țării se află  sistemul pluripartidist bazat pe alegeri libere, clasa politică și statul liberal actual aceștia au îmbogățit Capitalul străin, și au distrus Capitalul românesc și poporul român !  Cum să ne explicăm aceiași similitudine ?   

     În 1907 statul burghezo-moşieresc, bazat pe sistemul pluripartidist şi pe alegeri libere  era un stat eşuat: ca dovadă răscoala ţăranilor de la 19007. Ce stat este acela care îşi lasă ţăranii să fie jefuiţi de vechilii greci şi evrei, să moară de foame şi să trăiască în mizerie ? La  intrarea în Primul război mondial acelaşi stat burghezo-moşieresc vedem iarăşi că este un stat eşuat, neputincios, odată ce a fost incapabil să îşi înarmeze, să îşi echipeze şi să îşi hrănească armata. Victoria României în primul război mondial se datorează soldaţilor ţărani care s-au jertfit pe câmpul de luptă ca să realizeze România Mare, ŞI NU CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI CARE S-A ÎMBOGĂŢIT PRIN VÂNZAREA DE FURNITURI ȘI PRIN AFACERI CU DUŞMANUL…Clasa politică românească din perioada interbelică, fiind o clasă coruptă, formată din aceiaşi politicieni descrişi de Mihai Eminescu  în vremea lui şi Statul interbelic au eşuat a doua oară în anul 1940. De ce a eşuat Statul burghezo-liberal, bazat pe sistemul pluripartidist şi pe alegeri libere  ? Din două motive :  1. pentru că era un stat corupt, format din elemente corupte, aşa zişii politicieni români, şi 2. Fiind format din elemente corupte, din politicieni lichele, oameni fără caracter, acestea, pentru bani s-au vândut intereselor străinilor. Au vându statul străinilor care a devenit în mâinile burgheziei occidentale instrumentul lor de muls România, care a fost dintotdeauna vaca lor de muls. Iată ce ne spun Autorii „Manifestului Revoluţiei naţionale”  în anul 1935 „Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi”

     Acesta a fost statul român modern de la Cuza pani azi (minus perioada 1965-1989), Vaca de muls a capitalului occidental, iar în perioada 1945-1964 vaca de muls a statului sovietic. Care în lupta cu filonul patriotic, cu elementul naţionalist al poporului român, pentru că acesta a fost prea slab şi neorganizat, a ieşit  întotdeauna învingător.

 

TEORIA STATULUI INFILTRAT, CAPTIV,  TEORIA ANTI-STATULUI

 

      Şi am ajuns astfel la Teoria noastră, a Statului român infiltrat, subminat de către Vectorul agresiv din exterior, dar și de trădătorii din interior, care este transformat și se transformă în Anti-Stat… Viclean (perfidul Albion) Vectorul extern  a infiltrat statul român la vârfurile sale. Cumpărându-i pe politicienii, pe funcţionari, ademenindu-i în loji masonice, în conducerea partidelor politice și a Instituțiilor naționale, astfel că era la curent cu tot ce se discuta la vârful statului român pe care îl puteau manipula cum le dictau lor interesele. Statul  burghezo moşieresc, liberal, din perioada lui Carol I a fost  infiltrat cu agenţi de influenţă ai  Guvernelor occidentale, germane și austro-maghiare. În perioada interbelică a fost la fel. Statul român  din perioada lui Caro al II-lea a fost de fapt camarila regală dominată de  evreica Elena Lupescu, despre care s-au găsit în arhivă documente că a fost plătită de  NKVD. După 1990 s-a găsit în arhive statul de plată din care rezultă că Iuliu Maniu era agent englez plătit. Barbu Ştirbei pe care Ion Antonescu îl însărcinase să trateze cu englezii (ca și pe Maniu) ieşirea României din Război era şi el agent englez. Aşadar şi statul lui Ion Antonescu (a cărui titulatură era de Şef  al Statului) a fost un stat infiltrat cu agenţi ai Duşmanului, ai capitalului occidental. Aceşti agenţi ai Agresorului în loc să-l ajute pe Ion Antonescu, pe sacrificatul, trădatul şi martirul Ion Antonescu să scoată România din Război pe căi diplomatice mai mult l-au sabotat. De fapt l-au trădat, trădând astfel și Țara.

     Cu mai mulţi ani în urmă în analizele şi în studiile noastre am introdus aceste concepte, Pseudo-stat şi Anti-stat. De exemplu, aşa zisul stat de drept din perioada postcomunistă este de fapt un pseudo-stat, adică un stat fals, şi un Anti-stat, acesta fiind format dintr-o grupare de mafioţi, de oameni politici vânduţi unei Puteri străine, care din funcţiile pe care le deţin în Anti-stat lucrează împotriva poporului român. Dacă ne luăm după afirmaţia „Manifestului revoluţiei române”, statul român din perioada interbelică infiltrat şi vândut, care lucra pentru străini şi împotriva românilor (îi apăra pe străini de români, şi nu pe români de străini. Este exact ce face şi Statul român din perioada comunistă) a fost în realitate un Pseudo-stat şi un Anti-stat. De aceea România ca Organism naţional s-a dezvoltat atât de puţin până în anul 1940, când Marile Puteri ale vremii au rupt din ea hălci mari de carne…

     Este cunoscută Teoria noastră gândită cu mulţi ani în urmă potrivit căreia : „Atâta timp cât  România va fi o Ţară mică şi nedezvoltată, ea va fi victima sigură a Agresorilor din exterior, a vectorilor distructivi din spaţiul geopolitic, şi chiar din spaţiul intern, în care ne găsim. Iar ca România să nu mai fi o victimă în istorie, victima deopotrivă a ei şi a istoriei, ea trebuie să se dezvolte pe o perioadă optimă de timp și să se ridice deasupra acelui Nivel de evoluţie de la care nici o Putere nu-i mai poate face rău. De aceea am conceput și am fundamentat „Teoria dezvoltării şi evoluţiei maximale a României”, şi „Partidul dezvoltării şi evoluţiei maximale”.

      Revenim la ideea de la început potrivit căreia destinul României este Rezultanta înfruntării continue în istorie a acestor doi Mari Vectori, sau a acestor două Sisteme de vectori, Sistemul de vectori agresivi care urmăresc înfrângerea şi jefuirea României / şi Sistemul de vectori interni care se opun vectorilor distructivi. Privind la istoria noastră din ultimele două veacuri este limpede că Sistemul de vectori interni care ar fi trebuit să apere Ţara şi să ajute dezvoltarea României a fost mult mai slab, ineficient în confruntarea cu Vectorii distructivi externi. Vedem lucrul acesta cât se poate de bine acum în perioada postcomunistă, când Vectorii interni care ar fi trebuit să apere ţara, au trădat şi au lăsat ca fabricile şi uzinele să fie distruse, bogăţiile ţării să fie furate. În timpul acesta nimeni nu a făcut nimic ca să apere Ţara.

 A venit în istoria noastră momentul 1940, când în urma Pactului Ribbentrop-Molotov Uniunea Sovietică ne-a luat Basarabia şi Bucovina. Apoi Hitler a dat Ardealul de Nord ungurilor, care s-au comportat ca nişte bestii în zona ocupată, iar în august Bulgaria ne-a luat partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul.

     A fost acesta eşecul total al Pseudo-statului burghezo liberal interbelic, eşecul total al structurii statele formată din partidele politice şi parlament, al clasei politice interbelice. De ce ? din cauza sistemului pluripartidist şi al alegerilor libere care au trimis în parlament elementul negativ al acestui neam ne-au făcut totdeauna rău ? Din cauza clasei politice interbelice coruptă și canceroasă până în profunzimea ei. Care a fost un Vector intern bolnav, canceros, format din indivizi umani bolnavi de egoplasm, de individualistă, de toate patologiile psihologiei poporului român, interesați în primul rând de interesele lor personale, și deloc de ale Țării. Din această cauză vectorul intern a fost unul negativ, care a slujit vectorul extern și nu poporul român.

    În anul 1940 Statul Carlist şi Parlamentul trebuiau să nu cedeze Basarabia şi Bucovina fără luptă. Clasa politică s-a temut de războiul cu Uniunea Sovietică (deşi am fi putut face faţă cestui război) pentru că voia să rămână în continuare la putere, să nu-şi pună familiile şi traiul bun în primejdie. Cu alte cuvinte politicienii români, ca întotdeauna, şi-au pus mai presus interesele lor în defavoarea intereselor poporului şi ale ţării. În deciziile pe care le-au luat, minți înguste și oameni mici fiind, ei au gândit, au analizat situația țării și au acționat prin prisma intereselor lor personale, egoiste. Ei nu au gândit prin prisma nevoilor  și aspirațiilor țării în deciziile pe care le-au luat, și asta s-a întâmplat întotdeauna ! Ei nu au dat expresie intereselor, nevoilor și aspirațiilor țării, ci intereselor lor mărunte, de viermi trecători pe lumea aceasta. Exact ca politicienii de azi și ca politicienii din vremea lui Eminescu !  Ei s-au trecut pe pământ, majoritatea lor au murit în pușcăriile comuniste, aceasta fiind judecata lui Dumnezeu, dar poporul și țara au rămas să pătimească mai departe datorită neroziilor, micimii, egoismului și cinismului lor. Ah, clasă nenorocită, trădătoare, blestemată să fii în vecii vecilor ! Dumnezeu a blestemat mai târziu, așa cum am văzut, această clasă politică interbelică la judecata de apoi, să moară în închisorile comuniste. Şi chiar aşa s-a întâmplat.

    Au învăţat, clasele politice de după război, ne referim la noua clasa politică din deceniul 1948-1964 condusă de Ana Pauker și de Gheorghiu Dej, şi la clasa politică postcomunistă ceva din tragedia clasei politice interbelice ? Nimic !

 A învăţat poporul român ceva din tragediile prin care a trecut ? Nimic !

A venit şi momentul 23 august 1944, când aşa cum se ştie un Grup criminal de complotişti l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu pe când acesta trata cu Stalin ieşirea României din Război. Cu această arestare a Conductorului Statului şi al Armatei,  Regele şi complotiştii, printre care şefii partidelor istorice, au predat, România, cu armată, cu societate, cu bogăţii cu tot lui Stalin. Altfel spus Vectorul intern care trebuia să opună rezistenţă şi să lupte împotriva Vectorului extern agresiv, a trădat și a predat fără luptă  România cu totul duşmanului secular.

      După Război, aşa cum se ştie, România a fost o ţară ocupată de duşmanul secular, Rusia. Până în 1964 ruşii ne-au jefuit de petrol, de grâne, de uraniu, și ne-au băgat intelectualii și țăranii în pușcării. Ce constatăm? Că Vectorul intern de după război, care avea datoria să apere ţara, a fost cel care a predat România Vectorului extern. De data aceasta Vectorul extern nu mai era Capitalul occidental ca în perioada interbelică, ci Uniunea Sovietică. În perioada 1945-1964 România nu a mai fost colonia Burgheziei occidentale, ci a Uniunii Sovietice. Iar partidul comunist român (înlocuitorul partidelor politice interbelice pe care le-a distrus, băgându-i pe politicieni în închisori) din această perioadă nu a fost altceva decât instrumentul docil prin care ruşii ne-au exploatat bogăţiile cum au vrut. Și i-au băgat în pușcării pe intelectuali și pe țăranii gospodari, la fel, cum au vrut.

    Aşadar în perioada 1945-1964 Vectorul intern a fost total anulat de către Ocupantul sovietic şi de către cozile lui de topor din Ţară, partidul comunist român, în primul rând slugile Ocupantului, începând cu Gheorghiu Dej, Ana Pauker. Cu Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol și cu Ceaușescu. Și cu tot Comitetul Central al Partidului muncitoresc român (PMR), cum s-a numit Partidul comuniştilor din România după 1948 până în 1965, când la cel de Al Nouălea Congres a căpătat, pentru prima dată titulatura de Partidul comunist român, PCR.

       Acum  s-a întâmplat în istoria României un miracol am spune. Dacă între anii 1921, când a fost înfiinţat de către NKVD până în anul 1944, timp cât a fost în ilegalitate Partidul comuniştilor din România, care avea în jur de 800 de membri, majoritatea evrei, ţigani, unguri şi ale naţionalităţi, a fost  o Grupare teroristă, Agentură a statului sovietic care a urmărit tot timpul dezmembrarea României şi sabotarea dezvoltării ei economice, dacă în perioada 1945-1964, perioadă în care România a fost o ţară ocupată, statul  român (Anti-statul român) reprezentat de Conducerea PMR a fost sluga Moscovei care a  jefuit România pentru Ocupantul sovietic, începând cu anul 1965 până în 1989, când Ceauşescu a  fost dat jos de la putere şi asasinat în urma unui Război hibrid sovieto-americano-maghiar, România a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă din istorie. Este perioada când Partidul comunist construiește România industrială. Este perioada când s-a construit cel mai mult în Țara și în istoria noastră. Este perioada în care Statul român autentic, care a dispărut la 23 august 1944, o dată cu arestarea mareşalului Ion Antonescu, a reapărut din nou. Când România a devenit pentru prima dată în istorie o Ţară independentă şi suverană. Este posibil ca această suveranitate să nu fi fost de sută la sută, ci de 98 la sută, dar oricum  România nu mai era victima şi colonia Capitalului occidental, aşa cum ne spun Autorii „Manifestului Revoluţiei române”, că a fost  România pe toată perioada Statului român modern. Un stat care i-a ajutat pe străini în defavoarea românilor. Şi nici ruşii nu-şi mai băgau coada, aşa cum făceau înainte de 1964.

       În perioada 1965-1989 în România s-au construit fabrici, uzine, combinate industriale, agro-zootehnice, hidrocentrale, Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră. S-a construit o Economie excedentară care putea să producă orice. România aproape că nu mai avea nevoie de nimic din afară. Din păcate s-a întâmplat o mare nenorocire. În primul rând a fost faptul că Sistemul socio-economic comunist care era condus de Dictatura Comunistă, Dictatorul fiind Nicolae Ceauşescu, un Dictator foarte rigid, aproape crud, stalinist era introdus pe o Linie de evoluție negativă. Și în al doilea rând nu a fost un  Sistem economic performant. A fost un Sistem economic forţat, menţinut în funcţie de securitate şi de Instituţiile de forţă. Care nu fructifică la maximum, creativitatea economică, tehnică, ştiinţifică, libertatea de gândire a oamenilor fiind oprimată total. Gândea numai partidul, adică Ceaușescu, ceilalți nu aveam voie să gândim, ci doar să executăm docil  tezele, ideile Partidului. Şi care s-a bazat în primul rând pe activiştii de partid, oameni neinstruiţi, dar disciplinați, lingăi, care făceau totul pentru a-și păstrau posturile călduţe şi pe securitate. Iarăși interesul personal pus deasupra celui național. Aşadar Sistemul socio-economic comunist, care este de fapt un Sistem socio-economic proprietate a Statului comunist, un Capitalism de stat, altfel spus, funcționează și rezistă numai dacă este „forțat”, întreținut de Dictatură și de Securitate. Lăsat liber s-ar fi dezintegrat imediat. Așa cum s-a și întâmplat în decembrie 1989.

 

SITUAȚIA ROMÂNIEI ȘI A SISTEMULUI SOCIO-ECONOMIC ROMÂNESC ÎN PERIOADA COMUNISTĂ. NENOROCUL POPORULUI ROMÂN

 

      În al doilea rând s-a întâmplat ca şi Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu să fie niște paranoici staliniști bolnavi de putere. Bolnavi de egoplasm și de axiofagie. Au dezvoltat amândoi un cult deşănţat al personalităţii lor. Ceaușescu era geniu Carpaţilor, Stejarul din Scorniceşti, Elena Ceauşescu era doctor inginer, savant de renume internaţional. Cultul personalităţii devenise ridicol, oribil şi enervant. Și asta i-a îmbolnăvit și mai mult de paranoia și i-a scârbit și mai mult pe români. Or, cu puțin noroc, soarta românilor și chiar a Țării ar fi fost mai bună dacă în locului unui Ceaușescu stalinist și paranoic s-ar fi aflat la Conducerea României un om mai larg în vederi, mai echilibrat, mai bun, cu simțul realității, care s-ar fi gândit în primul rând la români și apoi la  gloria și la puterea lui. (Același nenoroc l-am avut și în perioada interbelică. Ar fi fost desigur mult mai bine ca în locul regelui cartofor, afemeiat și imoral, care a fost Carol I, care a încăierat permanent partidele politice între ele, fiind un sforar ordinar, care a comandat asasinate, ar fi fost un Rege înțelept și cumpătat, așa cum a fost tatăl lui, regele Ferdinand. Vedem astfel cum poporul român a avut și nenoroc în istoria lui)

     S-a mai întâmplat un lucru grav, care nu putea să ducă decât la falimentul României în viitor. O dată cu intrarea forțată a României după 1945-48 în Experimentul comunist, în care a fost introdusă ca într-o Capcană malaxor, întregul Sistem socio-economic al României fusese introdus pe o Linie de evoluție negativă. Și într-o Macro-situație negativă. Cele două elemente, Linia evolutivă negativă și Macro-situația economică negativă producând efecte negative (Vectori interni negativi) aveau în viitor să introducă România într-o Fundătură istorică, situație fără soluție de ieșire.

      Capitalul Occidental, care scăpase România din mână (România pe care o mulsese în perioada interbelică) de când aceasta a căzut în sfera de influenţă sovietică, a fost înlocuit acum în exploatarea României de către Jefuitorul sovietic. România fiind vândută împreună cu toate ţările din Estul Europei lui Stalin la Ialta, în februarie 1945, de către Preşedintele Statelor Unite, Theodor Roosvelt şi de Primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill. Pentru că acesta era Planul masonic, al Marilor Bancheri internaţionali care gândiseră şi aplicaseră Experimentul comunist mondial în Rusia. Acum Experimentul comunist mondial trebuia să se extindă în afara graniţelor URSS. Pentru aceasta Ţările din Estul Europei trebuiau să intre în sfera Uniunii Sovietice ca să fie şi ele comunistizate. Astfel Experimentul comunist devenea acum mondial la scara istoriei, înglobând în sfera sa mai multe țări pe care URSS le-a exploata desigur copios.

       Cât timp România a fost o colonie a Uniunii Sovietice Capitalul Occidental (Marii Bancheri internaţionali) n-a putut să intre în România. O dată venit la Putere în 1965 Ceauşescu a făcut greşeala să ia un împrumut, mare pentru momentul acela, şi pentru  puterea de a plăti a Economiei noastre, de 11 sau 13 miliarde de dolari, cu care a  cumpărat tehnologie din occident pentru industrializarea Ţări. Este momentul în care capitalul occidental (care a rămas același capital occidental cu apucături rele din perioada interbelică) reintră din nou în România, pe care mai târziu o va distruge. Este adevărat că până în anul 1982 industria Economia României s-a dezvoltat mult, România devenind acum o ţară industrializată, cu o Economie excedentară. Numai că Ceauşescu, şi cei cu care s-a înconjurat el, nu s-au gândit că atunci când va veni scadenţa dobânzilor economia României va intra în criză, iar nivelul de trai va scădea atât de mult încât va aduce populaţia României în stare de revoltă. Se întâmplase acest lucru, aşa cum ne spune John Perkins, România a căzut în capcana Asasinilor Economici din exterior. Ei ştiau dinainte că Economia socialistă a României nu va putea să-şi plătească datoriile, sau la va plăti, dar cu mari sacrificii din partea populaţiei, fapt care va duce la crearea unei stări explozive în România. De care Marii Asasini Economici mondiali, Capitalul Occidental (ăla de care vorbeau Autorii „Manifestului revoluţiei naţionale” în perioada interbelică) au profitat pentru a iniţia o revoltă populară în România, folosindu-se de cozile de topor din Țară. Ceea ce s-a şi întâmplat, însă în colaborare cu URSS, al SUA și cu ajutorul Capilor  securităţii şi ai armatei.

        S-a mai întâmplat altceva, ca să vedem cât de cinic este şi ce putere imensă are  Marele capital Mondial (Marea Finanţă mondială, care este şi Marele Asasin economic, după John Perkins). Ceauşescu,  acela care înainte de război a făcut parte din trădătorii României, iar în anii 1950 făcând parte din Conducerea partidului  comunist a fost unul dintre slugile Moscovei, participând împreună cu toată conducerea Ţării la jefuirea României, DUPĂ CE A VENIT LA CONDUCERE S-A TREZIT MARE PATRIOT ROMÂN. Şi chiar a fost, pentru că sub conducerea lui s-a construit enorm în România, Economia românească fiind în anii 1980 o Ţară în curs de dezvoltare, capabilă să le asigure tuturor românilor locuri de muncă, şi un nivel de trai  mediu. Nivel de trai care s-a prăbuşit când România a început să-şi plătească datoriile după 1982.

      Ceauşescu a fost un mare „patriot” credem  în primul rând pentru gloria lui, şi pentru a rămâne la putere. Dacă ar fi iubit poporul român nu l-ar fi lăsat să stea la cozi interminabile, ar fi liberalizat societatea românească, nu ar lăsat să moară 16. 000 de femei din cauza legii interzicerii avorturilor. Ar fi fost un om mai înţelept şi mai bun cu  românii. Puterea i-a luat minţile şi l-a îmbolnăvit grav de paranoia. Nu a fost nici un om cultivat, citit, a avut cinci clase. Iar ce a învăţat a fost ce a auzit în puşcărie, puşcăriile deţinuţilor politic  din perioada interbelică  fiind lux pe lângă puşcăriile comuniste.

 În setea lui de grandoare a construit o industrie excedentară, nerentabilă economiceşte. A dărâmat o cincime din Bucureşti ca să construiască uriaşa Casă a poporului, care urma desigur să fie casa lui, a Guvernului României, pe care nu a mai apucat să o vadă terminată.

      A iniţiat de asemenea în secret un Proiect de construire a unei arme nucleare. Şi, o altă idee, care ar fi fost într-adevăr o lovitură dată Marilor Bancheri internaţionali, Marii Finanţe Mondiale, Marilor Asasini Economici mondiali. A vrut  ca România, împreună cu China, cu Irakul, şi cu Libia să facă o Bancă internaţională pentru ţările din lumea a treia, în curs de dezvoltare. La care Ţările care voiau să-şi dezvolte economiile să se împrumute cu dobânzi mai mici decât la Băncile Marilor Bancheri Mondiali, adică la Banca Mondială, la FMI, Banca Rotschild, etc…Aceasta ar fi fost o mare lovitură pentru Finanţă mondială, pentru Capitalul occidental de care vorbesc Autorii „Manifestului revoluţii naţionale”, pentru care România a fost de la începutul Statului modern român o vacă de muls…Îndrăzneala lui Ceaușescu i-a inervat pe Marii Bancheri Mondiali, care sunt Stăpânii  lumii. Şi atunci Stăpânii lumii au gândit în perspectivă un Proiect prin care Ceauşescu urma să fie alungat de la Putere şi asasinat, după care SUA  urma să intre în Irak, să invadeze Irakul, să-l asasineze pe Saddam Hussein, şi să pună mâna pe  petrolul irakian, ceea ce s-a întâmplat. Apoi Statele Unite (trupele ONU) şi Franţa aveau să provoace o revoltă în Libia, unde l-au asasinat pe Gaddafi. Şi uite aşa au fost terminaţi tot cei trei Dictatori, Nicolae Ceauşescu, Saddam Hussein, Gaddafi, care voiau să  facă  acea bancă internaţională, cu dobânzi mici pentru Ţările în curs de dezvoltare. Tot Marii Bancheri internaţionali au pus la cale şi Proiectul pe care l-au numit Primăvara arabă în anul 2011. Primăvara arabă sau „revoluţiile din Norodul Africi”. Revoluţii care de fapt au fost Războaie mascate, prin care o parte a populaţiei a fost stârnită şi înarmată împotriva conducerii Ţărilor arabe, pe care le-au răsturnat de la Putere. Ca să vină ei Americanii, Capitalul occidental, să până mâna pe bogăţiile acestor Ţări, făcute acum vraişte.

 

MARELE RĂZBOI MASCAT INVIZIBIL CARE A ACAPARAT TOTAL ROMÂNIA DUPĂ 1989

 

    În urma evenimentelor din decembrie 1989 care au pus capăt regimului comunist de la Bucureşti, şi care în realitate au fost un Război mascat şi un Război hibrid dus împotriva Statului român autentic, condus de Ceauşescu şi împotriva României şi a poporului român, Capitalul occidental, acum mult mai sofisticat şi mai distructiv decât Capitalul occidental din perioada interbelică, a pus totalmente ghearele pe România

  Capitalul occidental aflat într-o luptă permanentă cu elementul naţionalist românesc încă de la apariţia statului român modern, despre care ne vorbesc Autorii „Manifestului revoluţiei române”, după al doilea Război mondial s-a perfecţionat foarte mult. Au fost inventate ca arme Războaiele din Generaţia a 4-a, a 5-a a 6, cum le numesc strategii americani, prin care economia unei ţări poate fi distrusă fără să mai intervină armata. Țara respectivă neavând habar că este distrusă. A fost dezvoltat Războiul mascat invizibil, cea mai diabolică invenţie a minţii umane, format dintr-o sumă şi dintr-o sinteză de războaie informaţionale, politice, psihologice, economice, culturale, educaţionale, ecologice, climaterice, axiologice, psihotronice,  etc.  Ce  nici prin minte nu poate să-i treacă unui om normal

       După căderea lui Ceauşescu România a încăput, cum spuneam, total în ghearele Marilor Asasini Economici, reprezentanţii Capitalului occidental (dar şi în ghearele Rusiei) devenind Obiectul şi Victima celui mai Mare Război mascat invizibil din istoria noastră, format din războaiele numite mai sus, informaţional, psihologic, financiar, economic, politic, cultural. Război care după 27 de ani a distrus aproape complet  Organismul naţional românesc.

     Vectorul agresiv extern, adică Marii Asasini Economici, o dată înlăturat Ceauşescu, au momit România, au păcălit poporul român (care avea un nivel educaţional şi politic foarte scăzut, fiind total neinformat despre acest tip de Război Mascat invizibil. Despre care nici Armata şi nici serviciile secrete nu aveau habar) să treacă de la economia socialistă centralizată la economia capitalistă de piaţă. De la socialism la capitalism, de la Conducerea centralizată, dictatorială a Economiei și Societății, la conducerea bazată pe sistemul pluripartidist şi pe alegeri libere.

     Românii, care săracii de noi, fuseserăm ţinuţi de dictatura Comunistă ca într-un ţarc, care am crezut că dacă am scăpat de Ceauşescu şi am trecut la democraţia bazată pe sistemul politic pluripartidist şi la economia capitalistă bazată pe economia de piaţă în câţiva ani  vom trăi şi noi ca în ţările occidentale…

 Habar nu aveam noi că de fapt devenisem Victima şi Obiectului unui Experiment social negativ de lungă durată mult mai distructiv decât Experimentului comunist. Că devenisem Obiectul celui mai Mare, mai pervers şi distructiv Război  din istoria noastră care  avea în nici un sfert de secol să ne distrugă aproape de tot. Că intrasem de bună voie, fiind împinși din spate, în cea mai mare capcană-malaxor din istoria noastră.

      Lupta dintre capitalul occidental şi naționalismul românesc, (care nu a existat mai deloc nici în perioada comunistă, nici în cea postcomunistă. Vadim cu Partidul România Mare, prin modul lui de a se manifesta mai mult a compromis naționalismul românesc) cum ar spune Autorii „Manifestului  Revoluţiei naţionale, sau dintre Vectorul agresiv extern şi vectorul intern care ar fi trebuit să i se opună s-a terminat cu înfrângerea şi distrugerea aproape totală a poporului român.

     Aşadar Capitalul occidental, Marea finanţă  mondială, (sau Marii Asasini Economici, cum îi numeşte John Perkins) în timpul care a trecut de la al doilea Război mondial şi-au perfecţionat un arsenal de arme mascate, subtile, invizibile, foarte inteligente şi savante (care depăşesc cu mult puterea de înţelegere a celui agresat, astfel că acesta habar nu are că în realitate este distrus centimă cu centimă, și nici ce trebuie să facă pentru a se apăra) cu care poate distruge orice economie, orice stat. Aşa cum a distrus Economia românească şi statul român, fără să ne dăm seama şi fără să înţelegem ce se întâmplă.

     Marii Bancheri internaţionali, care sunt Stăpânii lumii, utilizează pentru a distruge Economiile altor ţării, pentru a-şi spori capitalul şi dominaţia în vederea realizării Noii Ordini Mondiale metode şi mijloace atât de subtile şi atât de savante şi distructive încât acestea sunt greu de descifrat, greu de combătut. Şi apoi de cine să fie combătute când la  Conducerea Ţărilor se află partide politice, politicieni şi o clasă politică aşa cum este cea din România, care nu este absolut deloc interesată să apere acest popor şi bogăţia lui. Ci doar să vândă ţara  numai ca ei să se îmbogăţească şi să  română la putere. Acestea sunt deci partidele politice din România. Păcat că Armata, Ministerul de interne și SRI care sunt Instituții create cu rolul  de a apăra Țara nu și-au făcut datoria în această perioadă postcomunistă. Explicația este simplă, oamenii, bine plătiți ai acestor instituții, în loc să se gândească la apărarea României și-au pus mai presus de interesele Țării, interesul lor, salariul bun și un post călduț, aranjarea  copiilor, a nepoților și a rudelor…

      Aşadar, după 27 de ani de război, timp în care România fost Victima şi Obiectul unui Mare Război mascat invizibil, foarte savant, complex şi foarte distructiv, timp în care  Vectorul, sau factorul intern, a fost total ineficient în a opune rezistenţă Vectorului extern (capitalul occidental, capitalul rusesc, Multinaţionalele, Corporaţiile străine care sunt uneltele  Capitalului Mondial, al Marilor Bancheri internaţionali, Asasinii economici, Serviciile străine), România este o ţară  aproape terminată, incapabilă să se apere, şi să se salveze în istorie. Aşa cum în perioada lui Eminescu şi în perioada interbelică lupta dintre Capitalul occidental şi naţionalism, sau  patriotismul românesc, s-a soldat cu victoria primului şi cu înfrângerea totală a elementului patriotic românesc, la fel şi în perioada post comunistă lupta (care nu a existat) dintre capitalul occidental, dintre Marii Asasini economici şi elementul patriotic românesc s-a soldat cu înfrângerea totală a acestuia din urmă şi cu distrugerea totală a României.

 

            Sfârșitul celei de a doua părți

 

 POSTAT AZI 18.06. 2017     ȘTEFAN DUMITRESCU