SCRISOARE  DRAMATICĂ, DESCHISĂ, ADRESATĂ TUTUROR OAMENILOR  DE TEATRU, TUTUROR OAMENILOR CARE LUCREAZĂ ÎN TEATRUL ROMÂNESC ȘI ÎN CULTURĂ

SCRISOARE  DRAMATICĂ, DESCHISĂ, ADRESATĂ TUTUROR OAMENILOR  DE TEATRU, TUTUROR OAMENILOR CARE LUCREAZĂ ÎN TEATRU ȘI ÎN CULTURĂ

ACEASTĂ SCRISOARE DESTINATĂ TUTUROR CELOR CARE LUCREAZĂ ÎN TEATRU ÎȘI PROPUNE SĂ TREZEASCĂ ȘI SĂ CUTREMURE CONȘTIINȚELE CELOR CARE  LUCREAZĂ ÎN TEATRUL ROMÂNESC,  ALE CRITICILOR, DE TEATRU ȘI ALE IUBITORILOR DE TEATRU. SCRISOAREA  DE FAȚĂ LE FACE ROMÂNILOR ÎN ACELAȘI TIMP UN MARE DARA  DE SĂRBĂTORI. FUNDAȚIA CULTURALĂ AJUTORUL ROMÂNESC LE UREAZĂ ROMÂNILOR SĂRBĂTORI FERICITE ȘI LA MULȚI ANI BUNI, MINUNAȚI ȘI MULI ! DAR MAI ALES LE UREAZĂ SĂ SE TREZEASCĂ O DATĂ DIN SOMNUL MORȚII ȘI SĂ ÎNCERCE SĂ SE SALVEZE. MĂCAR SĂ ÎNCERCĂM !

 

 Ștefan Dumitrescu - ION LUCA CARAGIALE

 

 

FUNDAŢIA CULTURALĂ AJUTORUL ROMÂNESC

 

STIMATE DOAMNE ŞI STIMAŢI DOMNI CARE VĂ DESFĂŞURAŢI ACTIVITATEA ÎN SPAŢIUL TEATRULUI ROMÂNESC, FIE CA DIRECTORI DE TEATRU , CRITICI DE TEATRU,  TEORETICIENI, CA REGIZORI , CA ACTORI SAU CA SIMPLI TEHNICIENI CARE PARTICIPAŢI LA CREAREA SPECTACOLULUI DE TEATRU.

 

 DE ASEMENEA NE ADRESĂM  CELOR CARE LUCREAZĂ ÎN MASS MEDIA ȘI CARE  MAI VOR SĂ AJUTE ȚARA ACEASTA !

 

     Sunt profesorul universitar, dr Vasile Mănuceanu, Preşedintele Fundaţiei culturale Ajutorul românesc. Fundaţie care, aşa cum îi spune şi numele, şi-a propus să ajute valorile româneşti creatoare (în toate domeniile) să se formeze, să creeze cât mai mut în domeniul lor şi să se afirme. Să ducă faima țării peste hotare, să contribuie cât mai mult la dezvoltarea și evoluția României !  Prin stimularea și fructificarea creativității românești noi am urmărit să inițiem o adevărată Renaștere culturală în România, care într-o etapă ulterioară să creeze o Mare Renaștere a poporului român și a României.

       Deşi poporul român are, şi a avut de la început, un mare potenţial creator, noi, românii, la toate nivelele, nu numai că nu am ştiut să fructificăm acest potenţial creator în folosul nostru, dar pur şi simplu ne-am bătut joc de el. De ce ne invidiem şi ne distrugem noi, românii,  valorile  ne explică foarte bine în cărţile domniei sale („Psihologia şi Pedagogia poporului român”, „Explicarea poporului român”, „Revoluţia Binelui”, „Filozofia destinului românesc”, toate cărți publicate după 1990, pe care le poate citi orice român numai să dorească) scriitorul şi profesorul (şi dramaturgul) Ştefan Dumitrescu, despre care va fi vorba în această scrisoare. Citind aceste cărţi, care sunt apărute, au fost publicate, puteau şi pot fi citite deci, înţelegem mult mai profund şi în detaliu de ce  suntem un popor contraproductiv. Un popor care şi-a făcut de-a lungul istorie mai mult rău decât bine, de ce a ratat mai toate şansele pe care ni le-a oferit Dumnezeu şi istoria. De ce am ajuns acum în cea mai neagră, periculoasă şi proastă situaţie, perioadă, în care ne-am aflat de la Decebal încoace, distrugându-ne economia, valorile, cultura, învățământul, sistemul de sănătate etc, părăsindu-ne într-un număr atât de mare ţara, încât avem un număr de migranţi mai mare chiar decât Siria, ţară în care a fost război.

      Într-un cuvânt domnul Profesor, scriitorul, dramaturgul Ştefan Dumitrescu, profesor de Psihologie, Pedagogie, Economie, unul din membrii importanţi ai Biroului de viitorologie de la Bucureşti, ne descoperă și ne explică în cărţile sale (şi în piesele sale de teatru) de ce avem în genomul şi în subconştientul colectiv al poporului daco-român aceste tendinţe suicidale. De ce trădarea a fost o dimensiune permanentă a istoriei noastre, de ce ne-am trădat şi asasinat mai toţi conducătorii. De ce ne invidiem și ne distrugem marile valori româneşti în toate domeniile, de ce acestea  se pot realiza în alte ţări, dar nu în România, pe care  sunt obligate să o părăsească, pentru că aici nu au nici o şansă. De ce Teatru românesc îşi distruge temelia sa, dramaturgia românească, făcând, prin piesele comerciale şi kitsch atât de mult rău poporului român…

     Lecturând aceste cărţi înţelegem de ce marile noastre valori C Brâncuși, G Enescu,  Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, H Coandă şi mulţi alţii s-au realizat în afara țării, și de ce marile valori rămase în țară au înfundat pușcăria sau au fost distruse şi marginalizeze. Înţelegem deci de ce am fost toată istoria şi suntem şi acum un popor victimă. Un popor blestemat. De ce asupra Teatrului românesc, asupra culturii române apasă un mare blestem. De ce nu merge nimic în ţara aceasta, de ce nu „funcţionăm” ca popor şi ca ţară în istorie !.  

       În această Scrisoare, pe care Grupul de  intelectuali şi de patrioţi care formează Fundația culturală „Ajutorul românesc, o adresează tuturor oamenilor care lucrează în teatru, inclusiv dramaturgilor şi politrucilor, am dori să vă conştientizăm modul toxic, distructiv în care teatrul românesc, adică dumneavoastră toţi cei care lucraţi în teatru, în loc să promovaţi valorile, dramaturgiei şi cultura română, dumneavoastră le faceţi rău, făcând mult rău acestui popor, din care nu a mai rămas nici jumătate ! ! De fapt această Scrisoare este adresată tuturor oamenilor de cultură din România, tuturor celor care lucrează în mass media, care prin activitatea lor au făcut mai mult rău acestui popor decât bine în aceasta perioada foarte distructiva. Când acest popor avea nevoie să fie ajutat de minţile cele mai bune ale lui, acestea fie au trădat ŞI S-AU DAT CU „INTERNAȚIONALIȘTII”, sau cu valul, FIE ŞI-AU VĂZUT DOAR DE INTERESELE LOR DE HÂRCIOGI, FIE AU TĂCUT. Ori dumneavoastră, oamenii de cultură, şi cei care lucraţi în mass media aţi dezlănţuit asupra acestui popor un război informaţional şi cultural teribil care l-a îmbolnăvit, l-a debusolat şi l-a anulat total…Păcat. În loc ca  Oamenii de cultură, Mass Media, Teatrul românesc să-i facă bine acestui popor în această grea încercare prin care trece, în loc să-l lumineze şi să-l ajute i-au făcut mult mai mult rău decât ne putem imagina.  Pun această întrebare fiecărui om de cultură, fiecărui om din teatru : nu a venit oare momentul să ne gândim să ajutăm acest popor manipulat, debusolat, distrus ? Ba, da, acest moment grav a venit demult ! Vă propun să ne gândim la acest lucru, domnilor !

     Dacă Obiectivul general al Fundației culturale Ajutorul românesc a fost să sprijine, în general, creativitatea românească pentru a o ajuta să participe la dezvoltarea Ființei naționale românești, un Obiectiv foarte important pentru noi a fost ajutarea acelor mari Creatori care prin creațiile lor ar putea să ajute România să primească într-un timp cât mai scurt Premiul Nobel. În fizică, în medicină, în literatură, DAR NUMAI SĂ PRIMEASCĂ ACEST PREMIU CÂT MAI CURÂND. Așa am crezut noi, că primirea acestui Premiu ar trezi conștiința acestui popor, l-ar deștepta din somnul morții, ne-ar face pe noi, românii, să fim mândri de noi, ne-ar ajuta să ne regăsim ca popor.  Da, am crezut cu tărie că literatura, teatrul românesc ar putea ajuta poporul român să se cunoască mai bine, să fie mai lucid, să se regăsească pe sine şi să încerce să se salveze. Aşa am crezut noi cei din  Fundaţia Culturală Ajutorul românesc că acest Premiu Nobel obţinut de un român, atenţie, prin valoarea operei lui, şi nu cum l-a obţinut Herta Muller, sau aşa cum este propus domnul Mircea Cărtărescu, care prin operele lor nu au contribuit cu nimic nici la dezvoltarea literaturii române nici la dezvoltarea literaturii universale.

     Primul tânăr creator asupra căruia ne-am oprit atenția încă din anii 1970, pe care l-am urmărit  cum evoluează, și pe care apoi l-am ajutat, punându-ne speranța în el că ne-ar putea aduce Premiul Nobel a fost scriitorul Ștefan Dumitrescu, a cărui activitate se întinde acum pe o perioadă de 50 de ani. Poetul Ştefan Dumitrescu a debutat în anul 1967 când avea 17 ani, iar acum are 67 de ani. Are în spatele său deci o activitate literară de o jumătate de veac.

 Iată cum îl descria poeta  Ana Blandiana pe tânărul poet Ştefan Dumitrescu în anii 1970, profeţind venirea în literatura română a unui mare scriitor:

„      „O  ţară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susţinut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoşilor plecaţi la luptă, o ţară halucinantă, un pământ cântător şi orbit de lumină proslăveşte în versurile sale recente Ştefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaşte ţărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă şi riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ştefan Dumitrescu nu versifică frumos şi cu talent în cadrele unui lirism ştiut sau bănuit numai, ci îşi creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referinţă. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate şi se cântă din ruine ca din fluiere. Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniştit şi în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile şi de poeme reclădind universul, Ştefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinţei şi neliniştii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adevărat”

            Ana Blandiana, Amfiteatrul, nr I2, 1971.

     Iată cum a  prevestit ş Adrian Păunescu, încă din anii 70, faptul că Ştefan Dumitrescu este şi va fi un mare scriitor: Pentru că a văzut în el un mare poet Adrian Păunescu l-a invitat să-i deschidă Cenaclul Flacăra, în seara zilei de 17 sept 1973. Tânărul poet Ştefan Dumitrescu a citit la Prima şedinţă a Cenaclului Flacăra un volum întreg de poezie intitulat „Nicolae Labiş – Portret Cosmogonic”, foarte bine primi de publicul format din oameni de cultură, poetul fiind aplaudat. Iată ce a spus Adrian Păunescu atunci despre tânărul scriitor care  era în acel moment Ştefan Dumitrescu, 17 sept 1973, când avea doar 23 de ani : „Ştefan Dumitrescu este o şansă a literaturii române. Ştefan Dumitrescu este o mare şansă a literaturii române.”

 Aşadar, stimaţi oameni din cultura română, din teatrul românesc, acum aproape 50 de ani  scriitorul Ştefan Dumitrescu era marea şansă pe care o avea literatura română, de a se dezvolta, de a lua Premiul Nobel.

      Ei bine, dragi colegi, acum după 50 de ani scriitorul Ştefan Dumitrescu (de atunci s-a manifestat în toate genurile literare) a dat una dintre cele mai mari Opere literare în plan mondial, fiind acum, accentuăm, şi spunem asta fără să greşim, UNUL DIN MARII SCRIITORI AI LUMII, CARE TRADUS ŞI PUBLICAT ÎN AFARĂ I-AR PUTEA ADUCE ROMÂNIEI PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ.

    Numai că aşa cum spuneam mai sus, noi, românii, ne invidiem şi ne distrugem valorile, nu le promovăm, astfel că scriitorul Ştefan Dumitrescu, deşi a dat una dintre cele mai mari opere literare în plan mondial, deşi este unul din marii scriitori ai lumii (vă rugăm să citiţi romanele lui, „Delirul, vol II”, continuare le romanul „Delirul, vol I”, apărut la Editura Fortuna în anul 2004, aşa cum l-ar fi scris Preda, „Şi tu vei fi văzduh”, apărut la Editura AnaMarol, în anul 2007, „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucureşti”, „Prea adânc m-ai  rănit, femeie!”, „Marea dragoste”, romane apărut la Editura eLiteratura,  Bucureşti, toate fiind mari romane ale literaturii universale. Citind aceste romane vă veţi convinge că Ştefan Dumitrescu este unul din marii romancieri ai lumii, aşa cum sunt Thomas Mann, Mario Vargas Llosa,  Gabriel Garcia Marquez, etc,) ESTE UNUL DIN SCRIITORII ROMÂNI MARGINALIZAŢI ŞI DE CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR ŞI DE TEATRUL ROMÂNESC.

      Pentru că suntem o intelectualitate care ne mâncăm valorile, din păcate Uniunea Scriitorilor şi ICR-ul, deși ar obține bani buni după romanele lui Ştefan Dumitrescu, nu-l bagă în seamă…Ca să îl bage Uniunea Scriitorilor în seamă el ar trebui să se expatrieze la Paris sau în America, aşa cum s-a întâmplat cu Mircea Eliade, cu Emil Cioran, cu Eugen Ionescu, să moară acolo amărât şi sărac, şi abia atunci îl va băga în seamă Uniunea Scriitorilor,  lumea intelectuală românească. Până atunci nu,  o să ne facem cât mai mult că nu există.

 ASTA ESTE, ceştia suntem, de aceea am ajuns aici.

    Pentru că dl Ştefan Dumitrescu a dat o operă literară profundă, de mare întindere, una din operele importante în plan mondial create de literatura română (vă rugăm să aveţi răbdarea şi curiozitatea să-i citiţi opera scriitorului) Fundaţia culturală Ajutorul românesc l-a propus, şi îl propune an de an pe scriitorul Ştefan Dumitrescu, la Premiul Nobel pentru literatură. Mai multe Fundaţii şi Societăţi culturale din ţară şi din străinătate fac lucrul acesta de mai mulți ani. În anul 2010 de pildă Societatea scriitorilor din  Moldova l-a propus la Premiul Nobel. Iată propunerea:

„NOBEL

Det Norske Nobelinstitutt

Henrik Ibsens gate 51,

N-0255 OSLO 

 +47 22 12 93 10    FAX.

SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN BASARABIA

PROPUNEREA PENTRU DECERNAREA  PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ SCRIITORULUI ROMÂN, ŞTEFAN DUMITRESCU, ADRESATĂ COMITETULUI  PENTRU DECERNAREA  PREMIULUI NOBEL PENTRU LITERATURĂ DE LA STOCKHOLM

Societatea Scriitorilor Români din Basarabia, ce are drept scop dezvoltarea procesului literar, consolidarea şi renaşterea spiritualităţii româneşti în Moldova, educaţia patriotică în baza tradiţiilor istorice naţionale, educaţia lingvistică a tuturor generaţiilor, cultivarea în rândurile membrilor asociaţiei a eului şi tradiţiilor strămoşeşti, îl propune pe Scriitorul Ştefan Dumitrescu atenţiei Comitetului pentru Acordarea  premiului Nobel, de la Stockholm.

Motivaţia propunerii noastre: în timpul de faţă scriitorul Ştefan Dumitrescu este un scriitor cu o vastă şi profundă operă literară. Impresionează foarte mult profunzimea gândurilor sale referitor la destinul fiinţei umane, dragostea lui neţărmurită faţă de Măria sa, Omul.

Scriitor total şi om total, Domnia sa a marcat literatura noastră contemporană, creând opere nepieritoare, ce au o valoare universală.

Îi urăm mari succese  în drumul  lui nobil către obţinerea premiului Nobel pentru literatură. Dumnezeu să-l binecuvânteze!

MIHAI CIUBOTARU

PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢII SCRIITORILOR ROMÂN   DIN BASARABIA 

20 septembrie 2010

str. Albisoara 84/5 ap. 13

 MD-2005, mun. Chişinău, R. Moldova

ROMANIAN WRITERS SOCIETY FROM BASARABIA

PROPOSAL FOR AWARDING THE NOBEL PRIZE FOR LITERATURE TO THE ROMANIAN WRITER STEFAN DUMITRESCU SENT TO THE COMMITTEE FOR  AWARDING THE NOBEL PRIZE FOR LITERATURE

   The Romanian Writers Society from The Republic of Basarabia, whose target is to promote and develop the literary process, consolidation and rebirth of the Romanian spirituality in Moldova, the  patriotic education on the basis of the national historical traditions, linguistic education of all the generations, to cultivate among the members of this association the particular Romanian  nature and the ancient traditions, proposes the writer Stefan Dumitrescu to the Committee for Awarding the Nobel Prize fot Literature from Stockholm.

The reason of our proposal : nowadays the writer Stefan Dumitrescu is a writer with a vast and deep literary work. We are very much impressed by the depth of his thoughts about the destiny of hunam beings, his  infinite  love for His Majesty… The  Man.

 A total writer and a total man, he is a remarkable personality in our contemporary literature, creating immortal universal value works.

We wish him good luck and great success in his nobel way to be awarded the Nobel Prize for Literature!  May God bless him!!! 

MIHAI CIUBOTARU

PRESIDENT OF THE ROMANIAN WRITERS FROM  BASARABIA

20th of September 2 010                   

str. Albisoara 84/5 ap. 13

MD-2005, Chişinău, Republic of. Moldova

     Propunerile aceasta au fost anunţate de Agenţii de presă, au circulat pe internet. Credeţi că Uniunea Scriitorilor a reacţionat ? Nu ! Conducerea Uniunii Scriitorilor este interesată să-l propună an de an pe Mircea Cărtărescu, despre care ştie sigur că nu va lua niciodată Premiul Nobel. Concluzia este logică: Uniunea Scriitorilor şi ICR-ul prin promovarea an de an a lui Mircea Cărtărescu in realitate nu doreşte ca România să primească Premiul Nobel pentru literatură. Aşadar primirea acestui Premiu pentru literatură de către Românei este sabotată chiar de Uniunea Scriitorilor. Şi de fapt, ca să fim sinceri, doar vorbim  şi ne plângem că nu avem nici un premiu Nobel, ÎN REALITATE NIMENI ÎN ROMÂNIA NU DOREŞTE SĂ AVEM ACEST PREMIU. Noi nu dorim să avem scriitori şi dramaturgi de talie mondială. Dacă ar apare azi sau mâine un Shakespeare sau un Dostoievski i-am asasina imediat. Este în instinctul nostru fundamental să ne promovăm nulităţile şi lichelele (vedem ce se întâmplă în politică, dar şi în cultură, în viaţa socială) şi să ne distrugem valorile.  Ne explică foarte bine lucrul acesta dramaturgul Ştefan Dumitrescu şi în romanele şi piesele lui de teatru şi în cartea „Psihologia şi Pedagogia poporului român”.

     Noi, Fundaţia Culturală Ajutorul românesc, îl susţinem în continuare pe scriitorul Ştefan Dumitrescu la Premiul Nobel  pentru că a dat o operă literară cu mult mai valoroasă, mai profundă, mai întinsă, mai diversă decât Mircea Cărtărescu şi  Herta Muller la un loc. Ca să vă convingeţi de lucrul acesta o să punem sub această Scrisoare Prefaţa la romanul d-lui Ştefan Dumitrescu, „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucureşti”, apărut în anul 2014, la editura eLiteratura. (îl găsiţi în marile biblioteci sau puteţi să-l comandaţi direct de a editura eLitetura sau să îl cumpăraţi pe internet. E unul dintre maiurile romane care ar putea să fie best seller mondial azi)

    De ce ne-am adresa dumneavoastră oamenilor din spaţiul teatrului ? Pentru că Domnul l-a dăruit pe dl Ştefan Dumitrescu şi cu talent dramaturgic, fiind astăzi unul din marii dramaturgi europeni. Desigur dorim să vă convingem de lucrul acesta în mod concret, rugându-vă să-i citiți lucrările. Are o operă dramatic valoroasă şi bogată, de peste 30 de piese de teatru.

 Despre piesa de teatru „Râsul”, a d-lui Stefan Dumitrescu, citită într-un spectacol lectură în aprilie 1981 la cenaclul Dramaturgilor al Uniunii Scriitorilor (Preşedintele Secţiei dramaturgul Paul Everac) pe scena teatrului Majestic, de către un colectiv al Teatrului Giuleşti, criticul de teatru Valentin Silvestru afirma că este una dintre cele mai mari piese de teatru ale dramaturgiei europene. Şi este foarte adevărat.

 Piesele lui Ştefan Dumitrescu au luat 13 Premii naţionale la Concursurile naţionale de dramaturgie şi la Festivalurile naţionale de teatru. Nici un alt dramaturg român nu a mai colectat atâtea Premii Naţionale  la capitolul dramaturgie românească.

Presa de teatru „Râsul” a fost piesa de teatru a anului 1981 nominalizată de către Secţia de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, Diploma fiindu-i înmânată de dramaturgul Paul Everac. Astăzi uitat, în perioada aceea cel mai jucat dramaturg român.

     Deşi i s-a promis că piesa „Râsul” va fi montată (mai recent şi la Teatrul Naţional de Radio) piesa, una dintre cele mai mari piese ale teatrului european în România nu a fost jucată nici până azi.

   În anul 1982 piesa de teatru „Cerul şi Cârtiţa” a domnului Ştefan Dumitrescu, a luat Premiul I la Concursul naţional de dramaturgie, organizat de Teatrul Mic  (Director Dinu Săraru) şi Consiliu Culturii şi Educaţiei socialiste, pe atunci, Preşedinte temutul Dumitru Popescu. În anunţul Concursului se scria negru pe alb că Piesa câştigătoare va fi montată de Teatrul Mic. Intra în obligaţia Teatrului Mic să monteze „Cerul şi Cărniţa”, piesa ieşită câştigătoare la Concurs. Dinu Săraru, un Mare Mincinos și Ticălos, i-a promis de multe ori dramaturgului Ştefan Dumitrescu că-i va monta piesa. L-a minţit, piesa nu a fost montata nici până acum deşi este una din marile piese ale dramaturgiei româneşti. Cum nu are multe personaje piesa ar fi putut să fie montată la Teatru Naţional  radio, aşa cum a promis regizorul Mihai Lungeanu, care a minţit şi el bineînţeles. Nu suntem în România ?

 În vara anul 2012 comedia spumoasă, profundă şi de mare haz „Bă, nenorociţilor, vin extratereştri !”, a domnului Ştefan Dumitrescu a luat Premiul II la Fest Com, Festivalul de comedie organizat de Teatrul de Comedie, director George Mihăiţă. Acesta i-a promis autorului comediei, dl Ştefan Dumitrescu,  de mai multe ori că-i va monta comedia. L-a minţit. Piesa ar putea fi montată de orice teatru din ţară pentru că are numai 6 personaje.

      La Concursurile de dramaturgie ale Festivalului naţional de teatru Bogdan Amaru de la Râmnicu Vâlcea nouă piese de Ştefan Dumitrescu au luat Premii. Astfel piesa de teatru „Pygmalion sau Aripa Frântă a ţipătului”, a luat Marele Premiu, la ediţia a doua, iar comedia „Caragiale se pupă cu Stalin”, a luat Premiul Special al juriului la ediţia a treia.

Acum haideţi să vedem ce au spus despre Ştefan Dumitrescu  şi opera lui dramaturgică mai mulţi mari oameni de teatru :

OAMENI DE CULTURĂ DESPRE   DRAMATURGUL ŞTEFAN DUMITRESCU ŞI OPERA SA

“Am citit piesa d-vs de teatru “Râsul” şi am găsit-o originală, interesantă şi amuzantă! Sunt alături de dumneavoastră. Vă voi ajuta să spargeţi crusta indiferenţei. Intenţionez s-o dau la Theatre de poche, înfiinţat de Eugen Ionesco,unde şi-a jucat piesele lui de teatru şi în virtutea cărora a ajuns membru al Academiei Franceze. De-asemenea, mă gândesc s-o dau unui actor, foarte cunoscut în Franţa,care stăpâneşte în mod desăvârşit arta de a râde.”  

      Celestin Duca.16 iulie 2000.  Paris.

“Înţeleg de ce acum treizeci de ani Teatrul Mic a pus piesa (piesa de teatru  “Râsul” nn) la sertar. Desigur i-a speriat –pe atunci, stilul modern al piesei –şi îşi făceau gânduri despre posibilele aluzii şi comparaţii cu prezentul. Să sperăm că Dumnezeu îmi va da putere s-o vedem montată pe scena teatrului Bulandra

                 Liviu Ciulei.20 iulie 2000.

“Vocaţia pentru scrisul consacrat teatrului prinde culorile certitudinii. “Râsul” lui Ştefan Dumitrescu  se constituie ca un “op” solid sub raportul construcţiei, al problematicii ce stimulează interes şi al expresiei literare expresive. Talentul este vizibil, ca şi experienţa dramaturgică. Inventiv, inteligent, profund, aluziv – document şi ficţiune, artă a portretului moral şi a intensităţii conflictuale – omul şi drama alcătuiesc o structură pe care breasla se cere a depune efort spre justiţiară proiecţie şi proiectare. “

Profesor universitar, doctor, academician, Ion Toboşaru, estetician. Text apărut pe coperta a IV-a a cărţii “ Dicţionarul complet al dramaturgiei lui I. L Caragiale.”

 

  DESPRE MINE. MIHAI SIN

  1. NOVEMRE 2006

 STIMATE DOMNULE PROFESOR  ŞTEFAN DUMITRESCU

„În ce mă priveşte, cum nu mi-aţi mai dat nici un semn luni de zile, am fost iarăşi nedumerit, crezând ca v-aţi supărat din cine ştie ce motiv (va intuiesc că sunteţi un om hipersensibil); deşi n-ar fi fost cazul, mai ales ca „v-am predat” la studenţii mei un semestru, iar „Caragiale…” a fost subiect de examen, în vară. Mai mult ce-aş fi putut sa fac din poziţia în care sunt ? „

 ( dintr-o scrisoare a domnului Profesor Univ dr Mihai Sin, profesor de Teatralogie de la Academia de teatru de la Târgul Mureş, din care rezultă că piesa mea de teatru „Caragiale se pupa cu Stalin”, care a luat Premiul special al Juriului la Festivalul Naţional de Teatru Bogdan Amaru, ediția a doua, 2007”, de la Râmnicul Vâlcea, a fost obiect de studiu şi de examen la această facultate.

 DUMITRU VELEA DESPRE ŞTEFAN DUMITRESCU

„Ştefane, felicitări pentru piesa Rasul. Este o piesa ce face parte din dramaturgia română şi trebuie să fie reprezentată. Nu doar să o găsim în ceea ce Mircea Ghiţulescu numeşte „dramaturgia pasiva”. Sa nu te întristezi, acolo se afla si se regăsesc Blaga, Maniu, Dan Botta (încă nejucat în România), o parte din piesele lui G. M. Zamfirescu, Sorescu, şi de ce nu, ale noastre.

Piesa ta începe ca un râuleţ şi sfârşeşte ca un fluviu, în a cărui deltă pare că se reîntorc valurile marii.

Mai mult, Râsul presupune în genere două personaje, cel filosofic şi socratic, 2 ( personajul râde de sine spre a face lumina in jur). La tine Râsul se îndreaptă acid împotriva minciunii (şi a prostiei, cum îi zice I.D.Sirbu). Cu minciuna pre minciuna calcând – ar fi sensul piesei. (Dar nu vreau sa comentez.)”

Încă o data, mă bucur ca ai reuşit sa dai o piesa care se aşează în tabelul mendeleevic al dramaturgiei noastre.

  • DUMITRU VELEA, SCRIITOR, Secretar literar la teatrul din Petroșani, critic literar

„From: Petrika Ionesco <petrika.ionesco@yahoo.fr>
To: Stefan Dumitrescu <stefandumitrescu@yahoo.com>
Sent: Thursday, September 6, 2012 4:09 PM
Subject: Re: Rugaminte, sa nu ma uitati !

Da, piesele Dumneavoastra m-au uns la suflet…..si ma bucur tare ca sinteti pe pragul de a definitiva una noua…..eu nu am citit de cit doua dintre ele…..Stalin/Caragiale si cea despre sfirsitul lumii intr-o inchisoare in America latina……vibratia data de text este foarte puternica….atmosfera crincena…..tragismul coplesitor…..pesonajele traind la maximum situatia exasperata…….impresionant si foarte visceral si poetiv…..o lume de nebuni concentrata la maximum in citeva tablouri…..formidabil……TOTUSI…..am citeva probleme cu „decalajul „creat intre Forta de expresie atit de puternica si repetitiva si subiectul decalat in timp fata de actualitate si o transpunere ar parea in cazul Dumneavoastra mult prea fortata….nu stiu daca ma intelegeti clar…….deci va string in brate doresc numai succes si mia-ti intrat sigur in suflet dar as vrea sa mai citesc si alte piese si subiecte in speranta sa-mi gasesc fericirea si sa fiu perfect convins si te puterea exceptionala a expresiei literale de care dati dovata dar cit si de cea a actiunii scenice si a rezonantei ei actuale.
Si eu va inbratisez cu dragoste
Petrica Ionescu

 

Vedeţi că există foarte mulţi oameni de teatru, unii foarte mari, care îl apreciază pe dramaturgul Ştefan Dumitrescu şi îi apreciază opera dramaturgică !

      Ce observăm, că piesele de teatru „Caragiale se pupă cu Stalin”, una dintre cele mai mari piese  ale dramaturgiei româneşti şi europene, a constituit obiect de studiu pentru studenţii de la Academia de Teatru şi Film din Târgul Mureş, sub îndrumarea d-lui Profesor de teatralogie Mihai Sin. Din păcate aceste două piese de teatru, „Râsul” şi „Caragiale se pupă cu Stalin”, CAPODOPERE ALE DRAMATURGIEI ROMÂNEȘTI, NU AU FOST JUCATE NICI PÂNĂ ACUM, deşi au fost piese premiate.

    Vedem că marele regizor Liviu Ciulei dacă nu s-ar fi îmbolnăvit i-ar fi montat la Bulandra d-lui Dumitrescu piesa „Râsul”. Credem  sincer, că dacă s-ar fi întâmplat această minune ar fi ieşit unul dintre cele mai mare spectacole de teatru din istoria teatrului românesc.

      Mai vedem că marele regizor care montează la Paris, Petrică Ionescu, deşi i-a apreciat piesele de teatru d-lui Ştefan Dumitrescu nu i-a montat nici o piesă, deşi Ştefan Dumitrescu are mai multe piese de mare valoare traduse în franceză şi în engleză, în italiană şi spaniolă, pe care ar fi putut să i le monteze. De ce nu i le-a jucat ? Foarte simplu, pentru că d-l Petrică Ionescu este român, şi noi, românii, nu ne ajutăm valorile, le marginalizăm. Da, le  promitem că le ajutăm, în realitate însă ne străduim să le marginalizăm cât mai mult. ŞI CHIAR LE ASASINĂM.

 Şi deşi Ştefan Dumitrescu are o operă dramaturgică incomparabil mai valoroasă decât a d-lui Matei Vişniec acesta este mult mai cunoscut şi jucat decât Ştefan Dumitrescu, şi foarte cunoscut în Europa. De ce ? Pentru că noi, românii, în ţară nu ne promovăm valorile, trebuie să le izgonim din ţară, (aşa cum i-am izgonit şi pe medici, şi toate valorile) să ajungă la Paris unde să se facă, da, cunoscute, să devină celebre, ca G Enescu, C Brâncuşi, Eugen Ionescu, Emil Cioran, şi atâţia alţii. Or domnul Mate Vişniec, fiind mai „deştept” decât Ştefan Dumitrescu, prinzând şpilul, asta a făcut, a  tulit-o repede la Paris, acolo s-a afirmat, şi acum este foarte jucat în România. Dar, subliniem, Matei Vişniec nu are nici pe departe opera dramaturgică a lui Ştefan Dumitrescu.

    Şi atunci cum să nu ne explicăm faptul că un mare scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor,  propus pentru Premiul Nobel, care este în acelaşi timp şi dramaturg nu este jucat în ţara lui ? Şi cum să ne pese de  drama dramaturgului şi a scriitorului Ştefan Dumitrescu, pentru că fiind unul din marii scriitori ai lumii este marginalizat în ţara lui ! Pe noi, românii, nu ne interesează nici ţara noastră, nici viitorul copiilor noştri, DAR CUM SĂ NE INTERESEZE DRAMA SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU ? (Realizaţi ce uriaşă tragedie se întâmplă cu poporul român, dar mai ales cu Intelectualitatea românească, o intelectualitate sinucigaşă, aşa cum sunteţi dumneavoastră, oamenii din teatrul românesc, oamenii din cultura română.?)

    Am putea să spunem aşa cum  a zis marele regizor Şerban Andrei că asupra teatrului românesc apasă un mare blestem. Şi noi chiar credem acest lucru că ASUPRA TEATRULUI ROMÂNESC, A LITERATURII ROMÂNE, A CULTURII ROMÂNE, ASUPRA POPORULUI ROMÂN APASĂ UN MARE BLESTEM.

    Se vede cu ochiul liber cum asupra Românei apasă un mare blestem. Nu s-a ales praful de Economia românească, de Învățământul, de Cultura, de Sănătatea românească, de poporul român ?.

      Dacă ne gândim că Teatrul Românesc la fel i-a făcut şi lui Caragiale, (care şi din această cauză s-a expatriat), şi lui Eugen Ionescu, realizat ca  mare dramaturg în Franţa, pentru că în țară n-ar fi putut să se realizeze, iată că i se întâmplă acest lucru şi lui Ştefan Dumitrescu, al treilea mare dramaturg român după Caragiale şi Eugen Ionescu. Subliniem, când facem această afirmaţie, noi ştim perfect ce spunem, pentru că-i cunoaştem opera dramaturgică a d-lui Ştefan Dumitrescu. Îi cunoaștem piesele de teatru care stau de ani de zile în sertarele Secretarilor literari. Și în sertarele lui de acasă, fiind un dramaturg, un scriitor de sertar.

Şi atunci, oameni buni, şi din Teatrul Românesc şi din Cultura română, cum să-i mai meargă bine acestei Ţări, dacă noi, oamenii de cultură ne măcelărim valorile, ne măcelărim între noi ? De la cine să aşteptăm salvarea Ţării ? De la ţăranii care nu mai există, de la muncitorii care au fugit din ţară ca potârnichiile, de la bătrânii care au mai rămas în satele care s-au împuţinat şi dispar şi ele, de la copiii, care nu merg la şcoală sau sunt analfabeţi ? NU NOI, INTELECTUALITATEA ROMÂNEASCĂ, Literatura română şi teatrul românesc au fost de-a lungul timpului pilonii care au susţinut acest neam. DAR L-AU SUSŢINUT PENTRU CĂ Domnul ne-a dăruit Valori, mari valori, de care bineînţeles noi ne-am bătut joc, şi le-am obligat să  se realizeze în alte ţări.

OAMENI BUNI, DIN TEATRUL ROMÂNESC ŞI DIN CULTURA ROMÂNĂ, A VENIT TIMPUL SĂ NE TREZIM. SFÂRŞITUL ACESTUI NEAM ŞI AL ACESTEI NAŢIUNI ESTE APROAPE !

     Această primă Scrisoare adresată dumneavoastră, Oamenilor care lucraţi în Teatrul românesc, s-a vrut un semnal de alarmă, o primă încercare de Pedagogie a Teatrului românesc, vă rugăm să ne scuzaţi această expresie şi îndrăzneală. Sincer, am dorit să vă cutremură, să vă zguduim conștiințele,  dacă mai există oameni cu conștiință în teatrul românesc !

    A venit momentul ca dumneavoastră, Oamenii din teatrul românesc, să nu  vă mai bateţi joc nici de teatru românesc, nici de dramaturgia românească, pentru că vă bateţi joc de dumneavoastră înşivă, vă condamnaţi pe dumneavoastră la umilinţă şi sărăcie. Am amintit mai sus Tema Blestemului care apasă asupra Teatrului românesc, pe care o vom dezvolta în Scrisoarea următoare. .  Dramaturgia unei ţări, a unui popor este temelia Teatrului acelei ţări, a acelui popor. Or dumneavoastră, oamenii din Teatrul românesc montaţi de 28 de ani în România 90 la sută piese de teatru străine, cacealmale de proastă calitate ! Sărmanii de voi, vă prostituați ca să mai câștigați un ban ! Ce ar fi teatrul antic grecesc dacă nu am avea textele  marilor dramaturgi greci, Eschil, Sofocle şi Euripide ? Ce ar fi teatrul francez fără piesele de teatru ale dramaturgilor francezi ? Or dumneavoastră, teatrul românesc, nu aţi făcut absolut nimic ca să descoperiţi şi să promovaţi capodopera, sau piesele de teatru de valoare, care vorbesc despre spiritul românesc, despre specificul simţirii şi gândirii acestui neam, despre problematica lui istorică, socială, despre psihologia lui. Desără istoria şi despre tragedia de a fi un popor victimă de două mii de ani a acestui neam

    Spuneţi-ne şi dumneavoastră, după 200 de ani de teatru, teatrul românesc cu ce capodopere dramaturgice, care să vorbească despre poporul român, despre cultura română,  poate să iasă n lume ? Doar cu o „Scrisoare pierdută”, cu „O noapte furtunoasă”, cu „Take, Ianke şi Cadâr” ? Să fim serioşi ? Sau cu Cehov, care se montează ca şi cum ar fi dramaturgul nostru cel mai mare, care exprimă spiritualitatea românească, problematica acestui neam nefericit !

 Mai subliniem încă o dată, opera dramaturgică a d.lui Ştefan Dumitrescu, chiar este expresia spiritualităţii şi a istoriei acestui neam !

       De ce s-a întâmplat şi se întâmplă aşa ? Pentru că Teatrul românesc nu a avut grijă, nu s-a preocupat să „cultive”, să promoveze cele mai mari creaţii ale dramaturgii româneşti. Spuneţi-ne dumneavoastră, dintre regizorii români, mari sau mici, care au montat în afară, cine a montat o piesă de teatru românească, o piesă care să facă şi dramaturgia, şi teatrul românesc şi cultura română cunoscută în lume. Care să vorbească despre acest popor nenorocit, pe care dumneavoastră (şi „mass-media acesta de rahat”, l-am citat pe Mircea Badea) îl nenorociţi şi mai mult prin piesele  mediocre, comerciale, chiciuri pe care le montaţi, mai toate străine.

    Piesa de teatru „Râsul”, şi comediile „Caragiale se pupă cu Stalin”, şi „Bă, nenorociţilor, vin extratereştri sau „Pygmalion sau Aripa frântă a ţipătului”, de Ştefan Dumitrescu, sunt asemenea capodopere ale dramaturgiei româneşti şi universale care vorbesc despre creativitatea şi specificul   gândirii şi simţirii poporului român, al complexelor și aspirațiilor lui.

În final întrebarea care se pune este: ARE SAU NU ARE TEATRU ROMÂNESC OAMENI DE VALOARE CARE SĂ FIE CAPABILI SĂ PROMOVEZE VALORILE DRAMATURGIEI ROMÂNEŞTI, SAU ARE DOAR OAMENI  CU INTERESE MICI, OAMENI DE CHILIPIR DESPRE CARE MAINE NU O SĂ MAI ȘTIE NIMENI ?

     Şi am mai dorit cu această Scrisoare să vă semnalăm existenţa în România a unui mare dramaturg român şi european, a celui de al treilea mare dramaturg român după Caragiale şi Eugen Ionescu. Desigur noi vom încerca în Scrisorile următoare să vă facem cunoscute piesele de teatru ale domnului Ştefan Dumitrescu, pentru a le monta. Căci ele vor avea o înrâurire  pozitivă asupra publicului românesc.

 Şi nu în ultimul rând acum de sărbători dorim să vă facem acest dar: vă facem în dar un mare dramaturg român, al treilea mare dramaturg după Caragiale şi Eugen Ionescu, şi o operă dramaturgică de valoare. Ştim că mulţi nu se vor bucura,  ei ar dori bani sau glorie, dar nu este puţin lucru ca Dumnezeu să ne dăruiască nouă, românilor, un mare scriitor şi un dramaturg de talie mondială.

 Ca să vă convingeţi de lucrul acesta vă dăruim piesa de teatru „Răsul”,  despre care dl Valentin Silvestru spunea că este una dintre cele mai mari piese de teatru ale dramaturgiei europene, în română şi engleză, (ulterior o să v-o trimitem şi în franceză, spaniolă şi italiană) şi piesa de teatru  „Pygmalion sau Aripa frântă a ţipătului”, piesă care a  luat Marele Premiul la Festival naţional de teatru Bogdan Amaru, de la Râmnicu Vâlcea..

 Aceste piese le puteţi citi dacă deschideţi link-urile de mai jos.

Mai întâi vă vom trimite însă piesa „Pygmalion sau aripa frântă a țipătului”, în românește și în engleză, pentru că aceasta se montează mai ușor. Și este o piesă cât se poate de actuală, de la care avem ce să învățăm !

  După link-uri  puteţi lectura Prefaţa la romanul „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucureşti”, de Ştefan Dumitrescu, prilej cu care îl veţi cunoaşte şi mai bine pe dramaturgul Ştefan Dumitrescu.

 Vă mulţumim şi vă dorim sărbători fericite. Iar anul care vine Teatrul românesc să-şi facă datoria faţă de poporul român şi să nu-l mai otrăvească şi să-l manipuleze cu producţii teatrale de prost gust, de la care românii  pleacă mai bolnavi şi mii scârbiţi.

 Vă rog doamnelor şi domnilor să primiţi respectele noastre, ale celor din Fundaţia Culturală, Ajutorul românesc, şi cele mai bune urări de succes. Sărbători fericite și La mulți ani buni !

Îl puteți cunoaște pe dl Ștefan Dumitrescu, îi puteți citi piesele de teatru  și dacă intrați pe site-ul lui www.stefandumitrescu.com

 

 Prof univ dr Vasile Mănuceanu, Preşedintele Fundaţiei culturale Ajutorul românesc.

  1. 12. 2017

 

PS . NE-AM DORI FOARTE MULT CA ACEASTĂ SCRISOARE SĂ CIRCULE ŞI SĂ FIE LECTURATĂ DE PROFESORII ȘI DE STUDENŢII DE LA FACULTĂŢILE DE TEATRU, DE TINERELE GENERAŢII DE ACTORI ŞI DE REGIZORI, CA ŞI DE ACTORII  ŞI DE REGIZORII DE VÂRSTA A TREIA

 

LINK-URILE PIESE DE TEATRU „PYGMALION SAU ARIPA FRÂNTĂ A ȚIPĂTULUI”, ÎN ROMÂNĂ ȘI ÎN ENGLEZĂ,  TRIMISE CU RUGĂMINTEA CA PIESA SĂ FIE MONTATĂ ÎN ANUL URMĂTOR. VĂ MULȚUMIM !

 

PYGMALION

 

PIESA PYGMALION SAU ARIPA FRÂNTĂ A ȚIPĂTULUI ÎN ROMÂNĂ

 PIESA DE TEATRU „PYGMALION SAU ARIPA FRÂNTA A ȚIPĂTULUI”, DE ȘTEFAN DUMITRESCU, ÎN ROMÂNĂ, ESTE O REINTERPRETARE MODERNĂ A MITULUI LUI PYGMALION VĂZUT ÎN CADRELE DRAMATICE ȘI BOLNAVE ALE LUMII MODERNE.  ESTE UNA DINTRE CELE MAI VALOROASE PIESE ALE DRAMATURGIEI ROMANEȘTI

ÎN SPERANȚA GĂSIRII UNUI REGIZOR SAU TEATRU CARE SĂ MONTEZE PIESA  ÎN ROMÂNIA, ÎN MOLDOVA SAU ORIUNDE ÎN LUME

http://www.stefandumitrescu.com/2017/11/06/piesa-de-teatru-pygmalion-sau-aripa-franta-tipatului-romana/

2

PIESA PYGMALION SAU ARIPA FRÂNTĂ A ȚIPĂTULUI ÎN ENGLEZĂ

PIESA DE TEATRU „PYGMALION SAU ARIPA FRÂNTA A ȚIPĂTULUI”, DE ȘTEFAN DUMITRESCU, ÎN ROMÂNĂ, ESTE O REINTERPRETARE MODERNĂ A MITULUI LUI PYGMALION VĂZUT ÎN CADRELE DRAMATICE ȘI BOLNAVE ALE LUMII MODERNE.  ESTE UNA DINTRE CELE MAI VALOROASE PIESE ALE DRAMATURGIEI ROMANEȘTI

ÎN SPERANȚA GĂSIRII UNUI REGIZOR SAU TEATRU CARE SĂ MONTEZE PIESA  ÎN   CANADA, SUA, ANGLIA SAU ORIUNDE ÎN LUME

http://www.stefandumitrescu.com/2017/11/06/pygmalion-sau-aripa-franta-tipatului-piesa-de-teatru-tradusa-engleza/

 

SĂ-L CUNOAȘTEM MAI BINE PE SCRIITORUL ȘI DRAMATURGUL ȘTEFAN DUMITRESCU

                                                      2

 

 

 

Biroul de Viitorologie Bucureşti

 

INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU

                

Editura eLliteratură, Fundaţia culturală „Ajutorul românesc”, Biroul de Viitorologie de la Bucureşti şi scriitorul Ştefan Dumitrescu vă invită vineri 24 octombrie ora 17 la lansarea cărţilor  sale la Clubul Calderon (Centrul Socio-Cultural „Jean Louis Calderon” – este situat pe strada J.L. Calderon, nr 39 – în spatele Hotelului Intercontinental).

 

Cu acest prilej vor fi lansate cele 7 cărţi ale scriitorului Ştefan Dumitrescu  apărute în anii 2013 şi 2014:

 

  1. Volumul de poezie; „101 POEME”, Editura Biodava, Chişinău, 2013
  2. Volumul de poezie: „BĂLCESCU FLUTURÂND”, Editura Liric, 2013

3.Eseul de economie: „METODA IEŞIRII ŢĂRILOR DIN CRIZA MONDIALĂ”, editura Exegetic, 2013

  1. Romanul „FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI S-A SINUCIS LA BUCUREŞTI”, apărut la Editura eLiteratura, Bucureşti, 2013
  2. Eseul: „IOAN CRIŞAN ŞI PAUL GOMA, DOI DIZIDENŢI URIAŞI”, Editura eLitereatura, 2014
  3. Romanul : „PREA ADÂNC M-AI RĂNIT, FEMEIE !”. Editura eLiteratură 2014
  4. Romanul „MAREA DRAGOSTE”, Editura eLiteratura, 2014

 

Vor vorbi despre cărţile scriitorului Ştefan Dumitrescu scriitori, critici literari, oameni de cultură…

 

***

CA SĂ ÎL CUNOAŞTEŢI MAI BINE PE SCRIITORUL ŞTEFAN DUMITRESCU REDĂM MAI JOS PREFAŢA SA LA ROMANUL „FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI S-A SINUCIS LA BUCUREŞTI ”

 

ŞTEFAN DUMITRESCU

UNUL DIN MARII SCRIITORI EUROPENI

SCRIITOR PROPUS PENTRU PREMIUL NOBEL.

 

Voi încerca în prezentarea de mai jos să redau o viziune de ansamblu cât mai veridică atât asupra operei  scriitorului Ştefan Dumitrescu, astăzi la cei 62 de ani ai săi, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai mari scriitori europeni, având o operă literară publicată, dar şi nepublicată, impresionantă…Prin Ştefan Dumitrescu România ar avea într-adevăr în anii aceştia şansa de a lua Primul Premiu Nobel românesc, dacă scriitorul nu ar fi atât de invidiat şi de marginalizat în ţara lui…Boală tipic românească, odată ce românii sunt singurul  popor care are proverbul „Să moara capra vecinului”. Toţi scriitorii importanţi de astăzi ai  României ştiu că Ştefan Dumitrescu este scriitorul cu cea mai importantă şi bogată operă literară, dar nu suflă unul o vorbă despre lucrul acesta…În schimb scriitorul  este de mulţi ani propus la Premiul Nobel de Fundaţii culturale, de  Societăţi ale scriitorilor, de Personalităţi culturale…

Când i-am citit primele cărţi şi primele manuscrise am fost, ca şi Ana Blandiana, profund impresionată de talentul „cutremurător” al tânărului scriitor, de profunzimea  şi originalitate ideilor lui puse în scrierile sale,  de setea lui  cunoaştere, de obsesia de a pătrunde cât mai adânc în  „abisalitatea Fenomenului uman”, (din acest punct de vedere Ştefan Dumitrescu duce mai departe demersul dostoievskian, de a cunoaşte cât mai profund sufletul omenesc, şi „sufletul românesc”. A se vedea romanul lui, „F. M. Dostoievski s-a sinucis la Bucureşti”, care apare acum lansat pe piaţa de carte internaţională  de o editură americană). Primele  cărţi şi  manuscrise care mi-au parvenit  pe căi lăturalnice în anii 80, ale tânărului scriitor de atunci, îmi vorbeau despre un autor care avea nu numai o imaginaţie debordantă,  cu un stil profund şi cald, dar care venea în literatură cu un suflu şi cu un spirit nou, ale cărui inovaţii literare, al cărui demers se situa în afara  graniţelor literare.

Din acest punct de vedere poeta Ana Blandiana, care l-a lansat şi l-a publicat mult pe Ştefan Dumitrescu în anii 1970,  a avut  dreptate să vorbească despre un autor care venea cu „sufletul lansat riscant” în spaţiul literaturii („Spun că această lansare este curajoasă şi riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ştefan Dumitrescu nu versifică frumos şi cu talent în cadrele unui lirism ştiut sau bănuit numai, ci îşi creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referinţă”). Ana Blandiana este scriitoarea care în anul 1971, în revista  „Amfiteatru” a avut curajul să-l impună pe Ştefan Dumitrescu în literatura română, prezentându-l publicului într-un mod fulminant:

„O  ţară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susţinut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoşilor plecaţi la luptă, o ţară halucinantă, un pământ cântător şi orbit de lumină proslăveşte în versurile sale recente Ştefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaşte ţărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă şi riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ştefan Dumitrescu nu versifică frumos şi cu talent în cadrele unui lirism ştiut sau bănuit numai, ci îşi creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referinţă. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate şi se cântă din ruine ca din fluiere. Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniştit şi în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile şi de poeme reclădind universul, Ştefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinţei şi neliniştii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adevărat” (Ana Blandiana, Amfiteatrul, nr I2, 1971)

Poetul  Ştefan Dumitrescu a debutat fiind descoperit de Miron Radu Paraschivescu, cel care l-a publicat în  anul 1967 în revista „Ramuri”, sub pseudonim, pe când Ştefan Dumitrescu avea numai 17 ani. Într-o scrisoare caldă şi încurajatoare,  M. R Paraschivescu îi spunea „ Dacă vei merge pe drumul acesta, dragul meu, vei ajunge departe.” Îndemnul poetului Miron Radu Paraschivescu se vede astăzi, la aproape o jumătate de veac, a fi fost o profeţie, o revelaţie! Ana Blandiana este însă  cea care l-a descoperit şi l-a lansat ca scriitor de anvergură pe cel care peste 40 de ani avea să dea literaturii române şi literaturii europene o operă impresionantă.

Peste numai  doi ani, în toamna anul 1973, pentru că Ştefan Dumitrescu era o speranţă a literaturii române, Adrian Păunescu ţine morţiş să-şi deschidă celebrul şi criticatul Cenaclu Flacăra cu poetul Ştefan Dumitrescu. Tânărul poet a citit la prima şedinţă a Cenaclului Flacăra un volum întreg de poezie, intitulat „NICOLAE LABIŞ-PORTRET COSMOGONIC”, volum care a impresionat puternic  asistenţa. Cu acest prilej Adrian Păunescu a afirmat despre Ştefan Dumitrescu: „Ştefan Dumitrescu este o şansă a literaturii române. Ştefan Dumitrescu este o mare şansă a literaturii române!”

Şi criticul literar Şerban Cioculescu, participant la deschiderea cenaclului Flacăra, a fost impresionat de poezia lui Ştefan Dumitrescu, afirmând  despre el: „Ştefan Dumitrescu este un poet foarte interesant şi îl voi urmări cu toată atenţia” (Şerban Cioculescu, Flacăra, 1973)

 Şi scriitorul şi omul de ştiinţă Ioan Crişan a văzut în Ştefan Dumitrescu un mare scriitor încă din anul 1973. „Ştefan Dumitrescu este un scriitor profund şi serios. Este din acei scriitori care dau conţinut unei epoci întregi.” (Ion Crişan, scriitor, om de ştiinţă, 1973)

Multe din manuscrisele lui Ştefan Dumitrescu,  pentru că nu aveau nici o şansă să treacă de cenzură, au circulat în anii comunismului „pe sub mână”. De aceea cărţile scriitorului nu au putut să fie publicate în perioada comunistă. După 1990  cărţile lui aveau să vadă lumina tiparului una după alata. Mai ales că scriitorul făcea parte din Grupul Renaşterea, care-l cooptase încă din anul 1976 în rândurile sale, Grup care  îi ajuta pe tinerii creatori foarte dotaţi să realizeze descoperiri, să creeze teorii şi opere literare şi ştiinţifice, care aveau mai târziu dă declanşeze în România un fel de Renaştere culturală, Renaştere care să tragă după ea întreaga societate românească…Din păcate Intelectualitatea românească şi poporul român, societatea românească sunt prea bolnave, prea lipsite de energie,  sunt suicidale ca să  fie capabile să declanşeze o Renaştere. Noi, românii, suntem buni numai să ne asasinăm valorile, să ne promovăm lichele, nulităţile şi hoţii,  şi  să aruncăm cu lături unii în alţii. Acesta este modul foarte eficient prin care ne sinucidem.

Aşa cum spuneam, încă de la primele lucrări ale lui Ştefan Dumitrescu mi-am dat seama că mă aflu în faţa unui scriitor aparte, nu numai foarte talentat, care arde ca o flacără, care  vine în literatură cu o forţă teribilă, dar care are o altă „mărime”, altă dimensiune, alt calibru, se află pe un nivel european, este scriitor de talie europeană, sau mondială, ca Thomas Mann,  ca Albert Camus, ca Garcia Marquez. Cum este în muzică George Enescu, de pildă, în comparaţie cu ceilalţi compozitori români. Creaţia lui literară, fie că era vorba despre volumele de poezie, de  proză, de romane, de teatru „suna” altfel,  nu suna deloc localist, avea un timbru european, avea o dimensiune europeană. De altfel în prezentarea lui Ştefan Dumitrescu Ana Blandiana sesizase, intuise  adevărul acesta, când scriitorul avea doar 21 de ani, când afirmase că : „Ştefan Dumitrescu nu versifică frumos şi cu talent în cadrele unui lirism ştiut sau bănuit numai, ci îşi creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referinţă. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate şi se cântă din ruine ca din fluiere” şi „suflet lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaşte ţărmul de dincolo”.

Ştefan Dumitrescu este într-adevăr „punte” între clasic şi modern, punte între spirtul naţional şi cel universal, punte între real şi transcendent. Credem că l-am definit foarte bine într-o Cronică literară, scrisă în anul 1993, un fragment din această Cronică fiind pus pe coperta a patra a cărţii de proză  „Matca Ancestrală”, 1993.  Iată o „fotografie” cât se poate de reală a scriitorului, aşa cum l-am văzut atunci în 1993 : „Poet, prozator, dramaturg, eseist, critic literar, filozof, analist politic, omul acesta atât de cuminte, cu o expresie de copil care se miră veşnic, este una dintre cele mai ardente şi mai neliniştite conştiinţe ale veacului lui. Când românii îl vor cunoaşte cu adevărat, în toată adâncimea şi profunzimea operei lui pe Ştefan Dumitrescu, se vor mira că un scriitor de talia lui Thomas Mann, a lui Albert Camus s-a aflat, fără să-l cunoască, printre ei. La sfârşitul acestui veac, Ştefan Dumitrescu este vârful de lance al literaturii române împlântat adânc în universalitate. L-aş compara cu Mircea Eliade, dacă nu aş şti, cunoscându-i o mare parte din operă, că Ştefan Dumitrescu nu seamănă decât cu el însuşi” (Francesca Pini, critic literar, coperta a IV-a a cărţii  “Matca ancestrală”, 1993)

Tot în acelaşi an scriitorul Ion Zubaşcu, observa şi el că scriitorul Ştefan Dumitrescu face parte din acea tipologia foarte rară a „scriitorilor totali”, a creatorilor care se manifestă pe un spaţiu larg de creaţie, care deschid noi „căi” în cultură şi care întemeiază „Şcoli” în timpul vieţii lor. Iată ce scria dl Ion Zubaşcu în revista „Magazin”, la care era redactor, tot în acelaşi an, 1993, când scriitorul avea 43 de ani : „Ştefan Dumitrescu:  În tot ceea ce faceţi şi gândiţi aveţi mai degrabă aura unui întemeietor. Cred că ar trebui să faceţi şcoală în jurul dumneavoastră, lucrând direct asupra destinelor vii prin elevii care ar putea să vă continue lucrarea, întemeind cetăţi de spirit la fel de durabile ca şi cele create la umbra măslinilor antici. Trăim vremuri prea mărunte şi interesate pecuniar ca să găsiţi o revistă deschisă imediat spre ceea ce gândiţi. Singura soluţie ar fi să vă adresaţi unei edituri ca Humanitas, care ar putea fi interesată de anvergura viziunilor dumneavoastră. (Ion Zubaşcu, scriitor, Revista Expres-Magazin, nr. 4, 1993)  

Foarte talentat, aşa cum îl prezenta Ana Blandiana (Şt D. a scris întâi poezie), cum a scris despre el cronicarul literar de la Revista Realitatea, Dumi Nedelcu  („Dacă citind versurile lui Ştefan Dumitrescu rămânem undeva între real şi ideal, lecturând romanul său “Delirul”, continuarea capodoperei lui M. Preda, suntem stupefiaţi de talentul şi originalitatea sa. Romanul va fi în curând tipărit şi îl recomandăm tuturor iubitorilor de literatură adevărată” Dumi Nedelcu, revista “Realitatea”, Galaţi, iunie 2000) şi aşa cum avea  să-i scrie  într-un  text emoţionant scriitorul Doru Moţoc, Ştefan Dumitrescu este mai întâi de toate un mare poet : „Ai scris o carte de poezie de dragoste absolut excepţională („MUNTELE ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE”. Editura Marea Neagră”). E tot ce am citit mai frumos si mai nobil în ultimii ani, când poezia noastră a fost sufocată de un val de lături şi pornografie abjectă. Faptul ca tu mai ţii încă steagul sus îmi dă curaj. Dar încă o odată şi încă o dată  îmi dau seama câtă dreptate ai avut când ai pus acel fantastic diagnostic ca suntem un popor axiofag. Aşa e! Nu ne preţuim valorile autentice, nu le cultivam, nu ştim sa le impunem atenţiei lumii. Ce păcat!” (29.05. 2008  Doru Moţoc)

Dar Ştefan Dumitrescu  este şi un romancier cu o forţă teribilă,  care investighează continentul interior al Fenomenului uman, pătrunzând în profunzimea lui, descriindu-i pliurile „fundului oceanului” uman cu o acurateţe şi cu un umanism care te impresionează. De aceea îl comparam eu în textul de mai sus cu Thomas Mann, cu Albert Camus.

Iată cum îl vedea scriitorul Alexandru Magereanu pe Ştefan Dumitrescu în urma lecturii romanului său „Delirul, vol II”, continuare la romanul „Delirul, vol I, de Marin Preda, aşa cum l-ar fi scris aceasta (romanul „Delirul, vol II, credem sincer că a fost inspirat din cealaltă dimensiune de spiritul lui Marin Preda, caz foarte rar în literatura universală n.n): „ Dragă Ştefane! Ţi-am citit pe nerăsuflate romanul lui Moromete („Delirul, vol II”, continuare la „Delirul, vol I”, de Marin Preda)  şi mi-a plăcut foarte mult cum l-ai scris. Eu îţi spun, lasă la o parte orice alte preocupări şi treci şi scrie romane! Ai talent cu carul, nu-l irosi. Profită de el şi dă-i Ţării şi literaturii noastre opere nepieritoare! Profită de vârsta ce o ai şi de viaţă care îţi oferă atâtea posibilităţi şi vei rămâne de neuitat pentru cititori, pentru ţară. Ai o putere de „magnet” în  fiecare cuvânt scris ! Ai o putere deosebită de a prinde şi cuprinde viaţa! Ai deja o experienţă valoroasă în ale scrisului! Nu-ţi va fi greu să reuşeşti. Deci, scrie, dragă Ştefane !” (Alexandru Magereanu, poet, Oradea, 80 de ani)

Dar Ştefan Dumitrescu este şi un dramaturg foarte talentat. Este cu siguranţă unul dintre marii dramaturgi ai lumii, dând piese de teatru mai valoroase decât ale lui Camus şi Sartre, ale lui Tennesse Williams, sau Muller. Iată ce  impresia le-au făcut piesele lui Dumitrescu unor oameni de teatru, care au vrut realmente să-l ajute să-i fie  jucate piesele : Liviu Ciulei, marele regizor, îi spunea într-o scrisoare autorului „Râsului” : „“Înţeleg de ce acum treizeci de ani Teatrul Mic a pus piesa (piesa de teatru  “Râsul” n.n) la sertar. Desigur i-a speriat – pe atunci, stilul modern al piesei – şi îşi făceau gânduri despre posibilele aluzii şi comparaţii cu prezentul. Să sperăm că Dumnezeu îmi va da putere s-o vedem montată pe scena teatrului Bulandra.” (Liviu Ciulei). Actorul român, Celestin Duca, stabilit la Paris dorea să-l ajute pe Ştefan Dumitrescu să-i fie montată la Paris piesa de teatru „Râsul” : „Am citit piesa d-vs de teatru “Râsul, (despre care criticul  de teatru Valentin Silvestru îi spunea autorului că „este una dintre cele mai mari piese de teatru ale dramaturgiei europene”n. n) şi am găsit-o originală, interesantă şi amuzantă ! Sunt alături de dumneavoastră. Vă voi ajuta să spargeţi crusta indiferenţei. Intenţionez s-o dau la Theatre de Poche, înfiinţat de Eugen Ionesco, unde şi-a jucat piesele lui de teatru şi în virtutea cărora a ajuns membru al Academiei Franceze. De-asemenea, mă gândesc s-o dau unui actor, foarte cunoscut în Franţa, care stăpâneşte în mod desăvârşit arta de a râde.” (Celestin Duca. 16 iulie 2000, Paris)

Şi profesorul universitar de teatralogie, academicianul Ion Toboşaru vorbea admirativ despre talentul şi despre vocaţia teatrului,  la Ştefan Dumitrescu: „Vocaţia pentru scrisul consacrat teatrului prinde culorile certitudinii. “Râsul” lui Ştefan Dumitrescu  se constituie ca un “op” solid sub raportul construcţiei, al problematicii ce stimulează interes şi al expresiei literare expresive. Talentul este vizibil, ca şi experienţa dramaturgică. Inventiv, inteligent, profund, aluziv – document şi ficţiune, artă a portretului moral şi a intensităţii conflictuale – omul şi drama alcătuiesc o structură pe care breasla se cere a depune efort spre justiţiară proiecţie şi proiectare“. Profesor universitar, doctor, academician, Ion Toboşaru, estetician. Text apărut pe coperta a IV-a a cărţii “ Dicţionarul complet al dramaturgiei lui I. L Caragiale.”  Scriitoarea  argentiniană de origine română Alina Diaconu, care i-a tradus poeme şi povestiri publicându-le în Argentina, a văzut  şi domnia sa că se află în faţa unui mare scriitor  „Va felicit, sunteţi un mare scriitor, îmi pare nespus de bine să fi luat aşa contact cu Dv.” (28 iulie  2007, Alina Diaconu, Scriitoare româno-argentiniană, stabilită în Argentina)

Sunt foarte fericită ca la cei peste 70 de ani ai mei am văzut cu mult timp înaintea altora în mai tânărul meu confrate, dl Ştefan Dumitrescu,  un scriitor de anvergură europeană, un scriitor la fel de mare, dacă nu mai mare ca mulţi  Scriitori care au luat premiul Nobel. Rămân ca şi în 1994 la convingerea că nu sunt mulţi scriitori în plan mondial care să fie „scriitori totali”,  care să dea opere de valoare europeană în toate genurile literaturii, şi care mai sunt, ca scriitorul român, celebru, Mircea  Eliade, şi oameni de ştiinţă. Iată ce scriam despre Ştefan Dumitrescu în 1994, sunt de acum aproape 20 de ani: „Ştefan Dumitrescu este la ora actuală unul dintre scriitorii români cu cea mai vastă şi profundă operă. Tipul scriitorului total, şi al omului total, Stefan Dumitrescu a dat romane care vor avea celebritatea romanelor lui Marquez, piese de teatru care ne vor cutremura conştiinţa veacuri de aici înainte, eseuri cu un orizont al sintezei impresionant, o “Istorie a dramaturgiei româneşti”, dar şi poezii pentru copii de o gingăşie infinită. În volumul de faţă, un volum de poezie impresionant, ţipându-şi dragostea lui pentru Basarabia, dar si conştiinţa de “RANĂ” adâncă a fiinţei naţionale, Ştefan Dumitrescu ne aduce în modul cel mai dureros aminte că suntem români, că suntem o FIINŢĂ cu Simţirea şi Conştiinţa îndoliată!” (Francesca Pini, lector universitar,  1994).

Puţin ştiu că Ştefan Dumitrescu, unul dintre membrii importanţi ai Biroului de Viitorologie de la Bucureşti, este cel care a descoperit al Treilea mare Tip de Inteligenţă (scriitorul este Licenţiat al Facultăţii de Filozofie, Bucureşti, 1973, domeniile lui fiind Psihologia, Pedagogia, Sociologia, Economia, Viitorologia, domenii în care  a dat lucrări de valoare) pe care l-a denumit „Inteligenţa pozitivă şi Inteligenţa negativă”. Că este autorul unei lucruri de importanţă capitală, care revoluţionează Ştiinţa economică, lucrare intitulată „NOUA ŞTIINŢĂ ECONOMICĂ A SECOLULUI XXI SAU PSIHO-ECONOMIA”, în care este descrisă descoperirea Sistemului economic al viitorului, denumit de autor „SISTEMUL SOCIO-ECONOMIC DE EVOLUŢIE”, Sistem economic care nu cunoaşte fenomenul şomajului şi al crizelor economice, şi care probabil va salva Civilizaţia umană din această criză teribilă,  artificială dar şi naturală, pe care o parcurgem.

Că Ştefan Dumitrescu  este cel care a descoperit „METODA PRIN CARE ŢĂRILE POT SĂ IASĂ DIN CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ FOARTE UŞOR, ÎNTR-O PERIOADĂ SCURTĂ DE TIMP, FĂRĂ SĂ FIE MICŞORATE SALARIILE ŞI PENSIILE, FĂRĂ SĂ FIE MĂRITE IMPOZITELE ŞI TAXELE ŞI FĂRĂ SĂ FIE DAŢI OAMENII AFARĂ DIN SLUJBE” (Lucrare publicată în serial în revista „Destine”, a Societăţii Scriitorilor români din Canada)

Aceste descoperiri ale lui Dumitrescu ar putea salva de la suferinţă, de la stres şi de la umilinţă miliarde de oameni…Poate aude cine trebuie… Alte lucrări ştiinţifice ale autorului, care ar putea deveni best-seller mondial, şi ar face foarte mult bine oamenilor, sunt lucrările „Teoria Revoluţiei Binelui” şi „ Psihoterapia şi Educaţia  prin Bine!”

Ştefan Dumitrescu se aseamănă cu Mircea Eliade, cum spuneam, adică este autorul unei opere literare  de valoare, foarte complexă , abordând un mare număr de teme, de idei, de mituri, pe care le interpretează într-o viziune unitară, originală, dar este şi creatorul unei opere ştiinţifice, în domeniul Ştiinţelor sociale, extraordinară, o operă de pionierat, prin care deschide noi orizonturi în cunoaşterea umană. Ştefan Dumitrescu este prin excelenţă o mite de sinteză,  de anvergură, de aceea vom constata că opera literară şi opera ştiinţifică se întrepătrund, se îmbogăţesc una pe alta.  Prin întreaga sa operă Ştefan Dumitrescu se adaugă în plan universal triadei Mircea Eliade, Eugen Ionescu (fiind autorul unei opere dramaturgice originale, de mare valoare) şi Emil Cioran, Dumitrescu, fiind un eseist de substanţă,  cu o putere de analiză şi de re-interpretare uimitoare Nu ne îndoim că începând să fie publicat de Marile Edituri occidentale Ştefan Dumitrescu va impresiona  cititorul şi îl va câştiga.

Spuneam că Ştefan Dumitrescu este propus de mulţi ani la Premiul Nobel de Fundaţii culturale, cum ar fi Fundaţia Culturală  Ajutorul românesc, Fundaţia Ţara,  de Societăţi ale scriitorilor, cum ar fi Societatea scriitorilor români din Basarabia, de mai multe personalităţi culturale, Edituri, Reviste de cultură.  Redăm mai jos propunerea pentru Premiul Nobel transmisă Comitetului pentru decernarea Premiului Nobel de la Stockholm de Societatea Scriitorilor români din Moldava, care ne-a impresionat prin esenţialitatea şi obiectivitatea sa.

NOBEL

Det Norske Nobelinstitutt

Henrik Ibsens gate 51,

N-0255 OSLO 

 +47 22 12 93 10    FAX

SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN BASARABIA

PROPUNEREA PENTRU DECERNAREA  PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ SCRIITORULUI ROMÂN, ŞTEFAN DUMITRESCU, ADRESATĂ COMITETULUI  PENTRU DECERNAREA  PREMIULUI NOBEL PENTRU LITERATURĂ DE LA STOCKHOLM

Societatea Scriitorilor Români din Basarabia, ce are drept scop dezvoltarea procesului literar, consolidarea şi renaşterea spiritualităţii româneşti în Moldova, educaţia patriotică în baza tradiţiilor istorice naţionale, educaţia lingvistică a tuturor generaţiilor, cultivarea în rândurile membrilor asociaţiei a eului şi tradiţiilor strămoşeşti, îl propune pe Scriitorul Ştefan Dumitrescu atenţiei Comitetului pentru Acordarea  premiului Nobel, de la Stockholm.

Motivaţia propunerii noastre: în timpul de faţă scriitorul Ştefan Dumitrescu este un scriitor cu o vastă şi profundă operă literară. Impresionează foarte mult profunzimea gândurilor sale referitor la destinul fiinţei umane, dragostea lui neţărmurită faţă de Măria sa, Omul.

Scriitor total şi om total, Domnia sa a marcat literatura noastră contemporană, creând opere nepieritoare, ce au o valoare universală.

Îi urăm mari succese  în drumul  lui nobil către obţinerea premiului Nobel pentru literatură.

Dumnezeu să-l binecuvânteze!

 

MIHAI CIUBOTARU

PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢII SCRIITORILOR ROMÂN   DIN BASARABIA 

20 septembrie 2010

str. Albisoara 84/5 ap. 13

 MD-2005, mun. Chişinău, R. Moldova

 

ROMANIAN WRITERS SOCIETY FROM BASARABIA

PROPOSAL FOR AWARDING THE NOBEL PRIZE FOR LITERATURE TO THE ROMANIAN WRITER STEFAN DUMITRESCU SENT TO THE COMMITTEE FOR  AWARDING THE NOBEL PRIZE FOR LITERATURE

The Romanian Writers Society from The Republic of Basarabia, whose target is to promote and develop the literary process, consolidation and rebirth of the Romanian spirituality in Moldova, the  patriotic education on the basis of the national historical traditions, linguistic education of all the generations, to cultivate among the members of this association the particular Romanian  nature and the ancient traditions, proposes the writer Stefan Dumitrescu to the Committee for Awarding the Nobel Prize fot Literature from Stockholm.

The reason of our proposal : nowadays the writer Stefan Dumitrescu is a writer with a vast and deep literary work. We are very much impressed by the depth of his thoughts about the destiny of hunam beings, his  infinite  love for His Majesty… The  Man.

 A total writer and a total man, he is a remarkable personality in our contemporary literature, creating immortal universal value works.

We wish him good luck and great success in his nobel way to be awarded the Nobel Prize for Literature! 

May God bless him!!! 

MIHAI CIUBOTARU

PRESIDENT OF THE ROMANIAN WRITERS FROM  BASARABIA

20th of September 2 010                   

str. Albisoara 84/5 ap. 13

MD-2005, Chişinău, Republic of. Moldova

 

Cred sincer că aceste cuvinte îl prind şi îl cuprind, şi îl redau cel mai bine pe Ştefan Dumitrescu: „Ştefan Dumitrescu este dintre acei scriitori care vin într-o literatură cu o forţă teribilă. Cărţile pe care l-a scris acesta, fie că sunt romane, cărţi de povestiri, eseuri, piese de teatru sau volume de poezii sunt cele mai multe cutremurătoare, impresionante, dezvăluind dramatismul, durerea, adâncimea abisală a psihologiei umane, absurdul şi paradoxul condiţiei şi al naturii umane. Dar toate aceste lucrări au în adâncul lor un fior de o gingăşie, de o delicateţe, de o frumuseţe strălucitoare, aş spune. Această dimensiune a creaţiei lui se vede mai ales în literatura pentru copii, foarte bogată, pe care ne-a dat-o acest autor. Fie că este vorba despre basmele, povestirile şi volumele de poezii pentru copii!” (Francesca Pini, critic literar, 1995. – text aflat pe coperta a patra a romanului „ŞI TU VEI FI VĂZDUH”, apărut la Editura   Anamarol,  Bucureşti, 2007)

FRANCESCA PINI, PROF. UNIV. DR, CRITIC LITERAR

 

PUBLICATĂ ASTĂZI 14. 12. 2017   ȘTEFAN DUMITRESCU