POEZII PENTRU COPII. ELOGIUL PĂSĂRILOR

PENTRU CĂ DOMNUL NE-A DĂRUIT DRAGOSTEA PENTRU COPII ȘI TALENTUL DE A DA VIAȚĂ POEZIEI NE-AM GÂNDIT CĂ AR FI BINE  SĂ ÎNFIINȚĂM PE SITE-UL NOSTRU www.stefandumitrescu.com, O SECȚIUNE  INTITULATĂ „POEZII PENTRU COPII„. SĂ SE BUCURE ȘI COPIII DE DARURILE DE MIERE POETICEASCĂ ALE DOMNULUI.  SUFLETELE LOR CHIAR AU NEVOIE DE ACEASTĂ HRANĂ A ZEILOR.

PRIMA POEZIE PE CARE O PUBLICĂM LE ESTE DEDICATĂ PĂSĂRILOR. E O BIJUTERIE DE POEZIE. EA FACE PARTE DIN VOLUMUL DE POEZIE PENTRU COPII INTITULAT ”ÎMPĂRĂȚIA PĂSĂRILOR”.

 

 

CARTE DE POEZIE  PENTRU CINE ŞTIE

 

Carte de poezie

Pentru cine ştie

Să citească şi să scrie,

Măcar o mie,

De sunete  dulci

Şi de litere cu dulceaţă de nuci

Pe care s-o torni apoi în papuci,

Şi pentru cine vrea

Să deseneze păsări de catifea,

Apoi să le coloreze

Ca să le facă mai breze,

Să le mângâie apoi pe aripioare

Ca să le facă să zboare,

Înapoi în pădure,

Să ne culeagă fragi şi mure,

Să ni le aducă  în cioc

Ca să avem în viaţă noroc,

Să ajungem scriitori mari,

Şi Împăraţi şi cărturari,

Să-i facem  fericiţi pe toţi,

Chiar şi pe răi şi pe netoţi,

Pentru că aşa, într-o lună,

O să se facă lumea mai bună !

 

PĂSĂRILE

 

Păsări

Frumoase,

Misterioase

Şi bune,

Coborâte

Din vise,

De safir

Şi cărbune

 

Din codri

Înalţi

De alune !

 

De unde

Aţi venit,

Din ce

Împărăţie,

Din ce

Infinit,

Şi zarea

Cenuşie,

Ce nu se

Mai ştiu,

Şi nici

N-or să

Se ştie ?

 

Aripile

Voastre,

Sunt mâini,

Întinse,

Să-mbrăţişeze

Lumea,

Şi zările

Ninse

 

Când eram

Copil,

Vă priveam,

Fascinat,

De zborul

Vostru,

Lin şi

Clătinat.

 

Îmi era,

Doamne,

Adânc,

Şi dor,

Să fiu

Pasăre,

Şi să

Zbor !

 

Pluteaţi

Atât de

Uşor,

Prin

Văzduh,

Ca şi cum

Aţi fi fost,

Suflet

Şi duh.

 

Domnul

Trebuie

Să vă fi

Iubit,

Mult,

Şi v-a dus

Dorul,

De v-a

Dăruit,

Aripile

Şi zborul

 

Iar pe cele

Colorate,

Şi isteţe,

Le-a făcut

Maestre,

Cântăreţe !

 

Au trilurile,

Atât de

Gingaşe

Şi dulci,

Că zici

Că mănânci,

Dulceaţă

De nuci.

 

Şi au

Penele,

Frumos

Colorate,

De parc-ar fi

Prinţese,

N palate !

Înveşmântate

N brocarte !

 

 

Când le-a

Pictat,

Domnul,

Cu culori,

Îl treceau

Emoţii,

Şi fiori,

 

Şi fiind

Domnul,

Mult

Îndrăgostit,

Le-a pictat

Bine,

Şi meşteşugit.

 

Le-a pipăit,

Cu drag,

Le-a şlefuit,

Ca pe

Odoare

Scumpe,

De argint !

 

Că multe

Sunt,

Bijuterii,

În lumină,

Şi în,

Tării !

 

Ce mai,

Fără ele

Lumea

Ar fi

Fost,

Pustie,

Doamne,

Şi fără,

Rost !

 

Unele

Sunt

Subţiri,

Şi mici,

Ca nişte

Gheme,

De arnici !

Sau ca

Nişte

Diamante,

Şi furnici

 

 

Altele

Sunt mari,

Şi colorate,

Ca nişte

Velinţe,

Frumos

Lucrate,

Ai zice

Că sunt

Palate

 

Ca nişte

Corăbii,

Plutind

Pe nori,

Când

Le vezi

Tresalţi

Şi te-nfiori !

 

Aşa că

Existând,

Să le

Iubim,

Cât or

Să fie,

Şi cât

O să fim !

 

În Împărăţia,

Lui Dumnezeu,

Unde

E frumos,

Şi tare

Greu !

 

Odoare

Scumpe,

Neasemuite,

Seminţe

În văzduh,

Încolţite !

 

Din care

Au crescut,

Petale,

Ca să

Tresalte

Inima,

Dumitale !

 

Şi ciripiţi,

Atât de

Dulce,

Şi de

Frumos,

Să pară

Văzduhul,

Maiestuos

 

Pădurile

Parcă ar fi,

Palate,

În care

Cântă

Orchestre,

Fermecate.

 

Ce mai,

Sunteţi

Atât de

Frumoase

Şi de

Scumpe,

Că simt

Cum sufletul

Din mine,

Se rupe

 

Mulţumim,

Doamne,

Din  inimă,

Cu dor,

Că ne-ai

Dăruit

Giuvaerul

Acesta,

Strălucitor !

 

Fără

Păsări,

Lumea

Aceasta,

Ar fi

Fost

Un pustiu,

Şi nici eu

Nu mi-aş mai

Fi dorit,

Să mă

Nasc,

Şi să fiu !

 

Aşa că

Mă bucur

De darul

Domnului,

Împărătesc,

Le pun

În cărţile

Mele şi

Le cinstesc !

 

Darul

Domnului,

Minunat

Şi sfânt,

Îl slăvesc,

Smerit,

Şi îl cânt !

 

PUBLICAT AZI 20.01.2018  ȘTEFAN DUMITRESCU